3 definiții pentru cleron (pl. -oane)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cleron sn [At: ALECSANDRI, ap. ȘĂINEANU, D.U. / Pl: ? / E: fr clairon] (Înv) Trompetă.
cleron n. trâmbiță cu sunetul pătrunzător: se aud cleronurile vânătorilor AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cleron, cleroane și cleronuri, s.n (înv.) trompetă cu sunet ascuțit și pătrunzător.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cleron (pl. -oane)
cleron (pl. -oane) substantiv neutru
| substantiv neutru (N12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)