6 definiții pentru clisiarh
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clisiarh sm [At: PRAV. (1640), ap. MURNU, Gr. 19 / Pl: ~i / E: vsl клиcыръχъ] (Înv) Paracliser.
clisiárh m. (maĭ vechĭ eclisiarh, d. mgr. ekklisiárhis. V. paraclis). Servitor de biserică (măturător, aprinzător de lumînărĭ, trăgător de clopote ș. a.) saŭ și psalt. – Și (Tel.) clisar, fem. clisăreasă, pl. ese (Univ. 16 Maĭ 1920, 3, 3). Ca forma maĭ noŭă, și eclesiarh (vgr. ekklesiárhes: Dionisie eclesiarhu (un cronicar). V. țîrcovnic, palamar 1, crîsnic 1, paraclisier.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
‡ECLISIARH, †CLISIARH sm. ⛪ Paraclisier, țîrcovnic, slujitor al bisericii [gr.-biz.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLISIARH s. v. paracliser, țârcovnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clisiarh s. v. PARACLISER. ȚÎRCOVNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
clisiarh, clisiarhi s. m. (Înv.) Paraclis(i)er, țârcovnic, crisnic. – Din ecleziarh (var. pop.).
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M16) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||