opțiuni
  • info

18 definiții pentru cocârja

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCÂRJA, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârji vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).

COCÂRJA, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârji vb. IV] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).

cocârja vtr [At: JIPESCU, O. 67 / V: cocăr~, ~rda / Pzi: ~jez / E: pbl cocoșa + cârjă] 1-4 A (se) îndoi (de spate) Si: a se cocârji.

A COCÂRJA ~ez tranz. pop. A face să se cocârjească; a gârbovi; a cocoșa. /Din cârjă

A SE COCÂRJA mă ~ez intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, greutăți etc.); a se gârbovi; a se cocoșa. /Din cârjă

COCÂRJI vb. IV v. cocârja.

COCÂRJI vb. IV v. cocârja.

cocărja v vz cocârja

cocârda v vz cocârja

cocârji vtr [At: DA / Pzi: ~esc / E: cocârja css] 1-4 (Pfm) A (se) cocârja (1-4).

COCÎRJA, cocîrjez, vb. I. Refl. A se îndoi, a se încovoia, a se gîrbovi. (În forma cocîrji) împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150. – Variantă: cocîrji vb. IV.

COCÎRJI vb. IV v. cocîrja.

cocîrjéz v. tr. (d. cîrjă, ca și ocîrjesc, cu prefixu slav co-). Fam. Încovoĭ, curbez, cîrjoĭez. V. refl. A se cocîrja de bătrîneță. Adj. Un nas cocîrjat. Și înc-. V. coroĭat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cocârja (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cocârjez, 3 se cocârjează, 1 pl. ne cocârjăm; conj. prez. 1 sg. să mă cocârjez, 3 să se cocârjeze; imper. 2 sg. afirm. cocârjează-te; ger. cocârjându-mă

!cocârja (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cocârjează, 1 pl. ne cocârjăm; conj. prez. 3 să se cocârjeze; ger. cocârjându-se

cocârja vb., ind. prez. 1 sg. cocârjez, 3 sg. și pl. cocârjează, 1 pl. cocârjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cocârjeze; ger. cocârjând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COCÂRJA vb. v. gârbovi.

COCÎRJA vb. a se cocoșa, a se gheboșa. a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om, s-a ~ de tot de bătrînețe.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocîrja (-jesc, -it), vb. – A curba, a îndoi. – Var. încorcîrja, (în)cocîrji. Rezultat al unei contaminări al lui cîrje, cu cocoșa, coroia etc. (Pușcariu, Dacor., VIII, 109; DAR); sau mai curînd a lui cîrje (cf. cîrjoia), cu pref. expresiv co-, ca în cofleși, copleși, cotropi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cocârja, cocârjesc, vb. refl. – (reg.) A se îndoi, a se încovoia, a se strâmba. – Din cârjă cu prefixul slav -co (Scriban); probabil din cocoșa „a se îndoi” + cârjă (DER, DEX, MDA).

Intrare: cocârja
verb (V203)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocârja
  • cocârjare
  • cocârjat
  • cocârjatu‑
  • cocârjând
  • cocârjându‑
 singular plural
  • cocârjează
  • cocârjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocârjez
 (să)
  • cocârjez
  • cocârjam
  • cocârjai
  • cocârjasem
a II-a (tu)
  • cocârjezi
 (să)
  • cocârjezi
  • cocârjai
  • cocârjași
  • cocârjaseși
a III-a (el, ea)
  • cocârjează
 (să)
  • cocârjeze
  • cocârja
  • cocârjă
  • cocârjase
plural I (noi)
  • cocârjăm
 (să)
  • cocârjăm
  • cocârjam
  • cocârjarăm
  • cocârjaserăm
  • cocârjasem
a II-a (voi)
  • cocârjați
 (să)
  • cocârjați
  • cocârjați
  • cocârjarăți
  • cocârjaserăți
  • cocârjaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocârjează
 (să)
  • cocârjeze
  • cocârjau
  • cocârjară
  • cocârjaseră
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocârji
  • cocârjire
  • cocârjit
  • cocârjitu‑
  • cocârjind
  • cocârjindu‑
 singular plural
  • cocârjește
  • cocârjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocârjesc
 (să)
  • cocârjesc
  • cocârjeam
  • cocârjii
  • cocârjisem
a II-a (tu)
  • cocârjești
 (să)
  • cocârjești
  • cocârjeai
  • cocârjiși
  • cocârjiseși
a III-a (el, ea)
  • cocârjește
 (să)
  • cocârjească
  • cocârjea
  • cocârji
  • cocârjise
plural I (noi)
  • cocârjim
 (să)
  • cocârjim
  • cocârjeam
  • cocârjirăm
  • cocârjiserăm
  • cocârjisem
a II-a (voi)
  • cocârjiți
 (să)
  • cocârjiți
  • cocârjeați
  • cocârjirăți
  • cocârjiserăți
  • cocârjiseți
a III-a (ei, ele)
  • cocârjesc
 (să)
  • cocârjească
  • cocârjeau
  • cocârjiră
  • cocârjiseră
cocărja
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cocârda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocârja, cocârjezverb

  • 1. A se îndoi (de spate). DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: cocoșa gheboșa gârbovi încovoia
    • format_quote Împlinise șaizect de ani, dar se imțea încă zdravănă, măcar că i se cocîrjise puțin spinarea. REBREANU, R. I 150. DLRLC
    • format_quote Bietul om, s-a cocârjat de tot de bătrânețe. Sinonime82
etimologie:
  • Cârjă (probabil, sub influența lui cocoșa, încovoia). DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.