2 definiții pentru colutoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLUTORIU s. n. preparat de consistență vâscoasă, antiseptic sau antibiotic, în stomatologie, pentru badijonarea gingiilor și a pereților interni ai gurii. (< fr. collutoire)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colutoriu s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: colutoriu
| substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
colutoriusubstantiv neutru
- 1. Preparat de consistență vâscoasă, antiseptic sau antibiotic, în stomatologie, pentru badijonarea gingiilor și a pereților interni ai gurii. MDN '00
etimologie:
- collutoire MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.