opțiuni
  • info

9 definiții pentru concura (tinde spre)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCURA, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.

CONCURA, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.

concura [At: RUSSO, S. 53 / Pzi: ~rez / E: fr concourir, lat concurro, -ere] 1-4 vi A participa la un concurs (1-4). 5 vi A tinde spre același rezultat, scop. 6-7 vir (Cmr) A(-și) face concurență (3) Si: a rivaliza.

CONCURA vb. I. 1. intr. A participa la o competiție, la un concurs. 2. intr. A tinde spre același rezultat. 3. intr., refl., tr. A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / < lat. concurrere, cf. fr. concourir, concurrencer].

CONCURA vb. I. intr. 1. a participa la un concurs. 2. a tinde spre același rezultat. II. intr., refl., tr. a(-și) face concurență în comerț. (< fr. concourir, lat. concurrere)

A CONCURA ~ez 1. intranz. 1) A participa la un concurs; a lua parte la o competiție. 2) A tinde spre același rezultat. 3) A fi în concurență. 4) A lupta pentru întâietate; a se întrece. 2. tranz. (persoane, întreprinderi etc.) A întrece în concurență. /<fr. concourir, lat. concurrere

concurà v. 1. a coopera, a tinde către acelaș scop; 2. a rivaliza spre a obține primul loc: a concura la un premiu; 3. a face probele unui concurs: a concura la o catedră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concura2 (a ~) (a converge) vb., ind. prez. 3 concură, imperf. 3 pl. concurau; conj. prez. 3 să concure

concura1 (a ~) (a tinde spre) vb., ind. prez. 3 concură; conj. prez. 3 să concure

concura vb. (a tinde spre), ind. prez. 3 sg. și pl. concură; conj. prez. 3 sg. și pl. concure; (a participa la un concurs, a face concurență) ind. prez. 1 sg. concurez, 3 sg. și pl. concurează; conj. prez. 3 sg. și pl. concureze

Intrare: concura (tinde spre)
concura2 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concura
  • concurare
  • concurat
  • concuratu‑
  • concurând
  • concurându‑
 singular plural
  • concură
  • concurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concur
 (să)
  • concur
  • concuram
  • concurai
  • concurasem
a II-a (tu)
  • concuri
 (să)
  • concuri
  • concurai
  • concurași
  • concuraseși
a III-a (el, ea)
  • concură
 (să)
  • concure
  • concura
  • concură
  • concurase
plural I (noi)
  • concurăm
 (să)
  • concurăm
  • concuram
  • concurarăm
  • concuraserăm
  • concurasem
a II-a (voi)
  • concurați
 (să)
  • concurați
  • concurați
  • concurarăți
  • concuraserăți
  • concuraseți
a III-a (ei, ele)
  • concură
 (să)
  • concure
  • concurau
  • concurară
  • concuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concura, concurverb

  • 1. intranzitiv A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.