conferi vt [At: (a. 1872) URICARIUL X, 366 / V: ~ra / E: fr conférer] 1 A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2 A discuta cu cineva o chestiune importantă.

CONFERI, confer, vb. IV. 1. Tranz. A acorda, a da, a atribui (un titlu, un grad, o distincție, o calitate). [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne] conferă decorațiile, medaliile și titlurile onorifice ale Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 22. (Glumeț) Ce s-a întîmplat, prințule? nu cumva vinul îți conferă o severitate hursuză? SADOVEANU, Z. C. 62. ◊ Refl. pas. Se conferă «Ordinul Muncii» și «Medalia Muncii» următorilor muncitori, tehnicieni și ingineri, pentru muncă excepțională și succesele obținute în producția de tractoare... O. 1953, 1. 2. Intranz. A discuta împreună cu cineva o chestiune, a se întreține. Membrii delegațiilor au conferit în vederea încheierii unui tratat comercial. – Variantă: (învechit) conferență (CARAGIALE, O. II 325) s. f.

CONFERI vb. IV. 1. tr. A acorda, a atribui (un grad, un titlu, o distincție). 2. intr. (Rar) A discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. [P.i. confer. / < fr. conférer].

CONFERI vb. I. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate). II. intr. a discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. (< fr. conférer, lat. conferre)

A CONFERI confer 1. tranz. (premii, decorații, distincții, titluri etc.) A acorda drept recompensă pentru succesele obținute într-un domeniu de activitate; a decerna. 2. intranz. A discuta asupra unei probleme importante. /<fr. conférer

conferì v. 1. a da, a acorda: a conferi o demnitate, o decorațiune; 2. a compara: a conferi legile; 3. a discuta de vreo afacere sau de un punct de doctrină.

confera v vz conferi

*confér, a -í v. tr. (fr. conférer, d. lat. cón-fero, férre, a purta împreună, a compara. – El conferă, să confere. V. ofer, sufer). Daŭ, acord: a conferi o decorațiune. Compar, fac o colațiune. V. intr. Raționez, discut: a conferi despre luarea uneĭ măsurĭ. Țin o conferență, o cuvîntare științifică: a conferi despre microbĭ.

conferi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confer, 3 conferă, imperf. 1 confeream; conj. prez. 1 sg. să confer, 3 să confere

conferi (a ~) vb., ind. prez. 3 conferă

conferi vb., ind. prez. 1 sg. confer, 3 sg. și pl. conferă

confer, -ră 3.

CONFERI vb. 1. v. discuta. 2. a acorda, a atribui, a da, a decerna, (înv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un titlu.)

CONFERI vb. a acorda, a atribui, a da, a decerna, (înv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un premiu, o distincție.)

conferi (-r, -it), vb. – A acorda, a da. Fr. conférer. – Der. conferință, s. f. cu var. înv. conferență modificată prin asimilare cu suf. -ință (cerință, cuvință); conferenția, vb.; conferențiar, s. m. (orator; grad de profesor universitar).