confunda [At: (a. 1869) URICARIUL I, 184 / Pzi: confund / E: fr confondre, lat confundo, -ere] 1 vt A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul Si: a încurca Cf a asemăna. 2 vr A forma un singur tot Si: a se contopi. 3-4 vtr (Frm; d. persoane;) A (se) încurca. 5 vt (Rar) A uimi. 6 vt (Rar) A produce un sentiment de rușine, de umilință și de recunoștință.

CONFUNDA, confund, vb. I. 1. Tranz. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul. V. încurca, amesteca. Confundam pe bietul dascăl cu un crai mîncat de molii. EMINESCU, O. I 140. N-ai spus nimic... despre o altă pasăre, pe care mulți la noi o confundă cu graurele. ODOBESCU, S. III 23. 2. Refl. A se contopi, a forma un singur tot. Întunericul se infiltra nesimțit în casă. Lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. REBREANU, R. I 245. Oglindindu-se în undă, Stîlpi ș-arcade se confundă. MACEDONSKI, O. I 154. Palatul alb se confundă cu nourul de argint. EMINESCU, N. 47.

CONFUNDA vb. I. 1. tr. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul. 2. refl. A se contopi; a forma un tot. [P.i. confund. / < lat. confundere – a turna la un loc, a contopi, cf. it. confondere].

CONFUNDA vb. I. tr. a lua o persoană drept alta, un lucru drept altul. II. refl. a se contopi. (< fr. confondre, lat. confundere)

A CONFUNDA confund tranz. (ființe, noțiuni, obiecte) A percepe în mod confuz; a identifica în mod greșit. /<fr. confondre, lat. confundere

A SE CONFUNDA mă confund intranz. (elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot; a se împreuna; a se îmbina; a se contopi. /<fr. confondre, lat. confundere

confundà v. 1. a reuni de-a valma, a amesteca: Vedea și Teleormanul confundă apele lor la Cervenii-de-sus; 2. a lua o persoană sau un lucru drept altul: a confunda pe inocent cu culpabil; 3. a pune în neputință de a răspunde: a confunda pe calomniatori; 4. a cauza o mare uimire: această știre mă confundă; 5. a cauza un sentiment excesiv (se zice din politeță): laudele voastre mă confundă.

cofunda vt vz confunda

*confúnd, a -á v. tr. (fr. confondre, d. lat. con-fúndere, a amesteca [d. con-, împreună, și fúndere, a turna], după cufund). Amestec: aceste doŭă rîurĭ îșĭ confundă apele. Nu disting: a confunda un om, un lucru cu altu. Fig. Pun în încurcătură, în neputință să răspundă, reduc la tăcere: a confunda un demagog. Uĭmesc: știrea asta mă confundă, amabilitatea ta mă confundă. V. refl. Mă turbur, mă încurc: rațiunea mi se confundă. Mă confund în scuze, le repet prea mult.

confunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confund, 2 sg. confunzi, 3 confundă; conj. prez. 1 sg. să confund, 3 să confunde

confunda (a ~) vb., ind. prez. 3 confundă

confunda vb., ind. prez. 1 sg. confund, 3 sg. și pl. confundă

CONFUNDA vb. 1. a asemăna, a asemui, a semui. (L-a ~ cu altcineva.) 2. a greși, a încurca. (A ~ ușile.) 3. v. contopi.

CONFUNDA vb. 1. a asemăna, a asemui, a semui. (L-a ~ cu altcineva.) 2. a greși, a încurca. (A ~ ușile.) 3. a se contopi. (Interesele noastre se ~.)

A (se) confunda ≠ a deosebi, a discerne

confunda (-d, -at), vb. – A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a se asemăna. Lat. confundere, asimilat la conj. vb. a înfunda (sec. XIX). – Der. confuz, adj., din fr. confus; confuzi(un)e, s. f., din fr. confusion.