concediere sf [At: COD. PEN. R. P. R / P: ~di-e~ / V: ~iare, ~nged~ / E: concedia] 1 (Iuz) Acordare a unui concediu (1) Si: concediat¹. 2 Permisiune de a se retrage Si: concediat¹. 3 Dare afară Si: concediat¹. 4 Demitere.

CONCEDIERE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia; eliberare sau îndepărtare din serviciu. V. demitere, destituire. Creștea mizeria și foamea Și viscolea și era ger. Ni se vorbea de sacrificii Și se făceau concedieri. BENIUC, C. 30. – Pronunțat: -di-e-.

CONCEDIERE s.f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; dare afară, îndepărtare. [<concedia].

concediare sf vz concediere

congediare sf vz concediere

concediere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. concedierii; pl. concedieri

concediere (-di-e-) s. f., g.-d. art. concedierii; pl. concedieri

concediere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. concedierii; pl. concedieri

CONCEDIERE s. 1. îndepărtare, scoatere. (După ~ lui.) 2. disponibilizare. (ă unei părți din personal.)

CONCEDIERE s. îndepărtare, scoatere. (După ~ lui.)

Concediere ≠ angajare