CONSIMȚĂMÂNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. [Var.: (rar) consimțimânt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement).

consimțământ sn [At: GHICA, S. 423/ V: ~țim~, (înv) ~țem~ / Pl: ~minte / E: consimți + -mânt] 1 Aprobare. 2 Adeziune nesilită la ceva.

CONSIMȚĂMÂNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. [Var.: (rar) consimțimânt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement).

CONSIMȚĂMÂNT s.n. Încuviințare, aprobare. [Var. consimțimînt s.n. / < consimți, după fr. consentement].

CONSIMȚĂMÂNT s. n. încuviințare, aprobare; asentiment. (după fr. consentement)

CONSIMȚĂMÂNT ~inte n. 1) Act prin care se consimte o propunere; acord între persoane; asentiment. 2) Aprobare benevolă; adeziune. /a consimți + suf. ~ământ

consentiment sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr consentement] (Frî) 1-2 Consimțământ (1-2).

consimțemânt sn vz consimțământ

consimțimânt sn vz consimțământ

consimțămînt s.n. 1 Aprobare, încuviințare, asentiment. Consimțămîntul părinților... fiind ca și căpătat, nu mai era primejdie (m. I. CAR.). ◊ expr. A(-și) da consimțămîntul v. da. ♦ Aderare de bunăvoie la ceva. ◊ Liber consimțămînt v. liber. 2 (jur.) Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. ◊ Viciu de consimțămînt v. viciu. ◊ expr. A-și da consimțămîntul = a fi de acord cu termenii unui contract. 3 (med.) Acord al pacientului, sub semnătură, sau cînd este cazul, al tutorelui, al familiei pacientului, necesar în toate cazurile cînd o intervenție chirurgicală, o investigație sau un act terapeutic expun pacientul la un risc, indiferent de anvergura acestuia. • pl. -inte. și (înv.) consimțimînt s.n. / consimți + -ămînt, după fr. consentement.

CONSIMȚĂMÎNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare. (În forma consimțimint) Irena se simți îndatorată să intervină, ca să arate că... tot ce se întîmplă este cu consimțimîntul ei. CAMIL PETRESCU, N. 120. ♦ (Adesea întărit prin «liber») Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. Partidul nostru duce o luptă hotărîtă împotriva oricărei încălcări a principiului liberului consimțămînt în crearea de gospodării colective. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 35. – Variantă: (rar) consimțimînt s. n.

CONSIMȚIMÎNT s. n. v. consimțămînt.

CONSIMȚIMÂNT s.n. v. consimțămînt.

consimțimânt n. uniformitate de păreri.

*consentimént n., pl. e (con- și sentiment; fr. consentement). Asentiment, aprobare. – Fals consimțimînt.

*consimțimînt, V. consentiment.

consimțământ s. n., pl. consimțăminte

consimțământ s. n., pl. consimțăminte

consimțământ s. n., pl. consimțăminte

liber consimțământ adj. + s. n.

liber consimțământ adj. + s. n.

consimțămînt

consimțimânt, -minte.

CONSIMȚĂMÂNT s. 1. v. încuviințare. 2. adeziune. (Și-a dat ~ul.) 3. v. agrement.

CONSIMȚĂMÎNT s. 1. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Cu sau fără ~ cuiva.) 2. adeziune. (Și-a dat ~.) 3. (POLITICĂ) agrement, aprobare. (~ acordat unui diplomat străin.)

CONSIMȚĂMÎNT. Subst. Consimțămînt, consimțire, încuviințare, admitere, acord, asentiment, învoire, învoială, înțelegere, acceptare, acceptare tacită, recunoaștere. Aviz, aviz favorabil, avizare, aprobare, accept; permisiune, permis, permisie, îngăduire, îngăduință. Confirmare, ratificare; atestare, certificare, semnare, semnătură, subscriere. Convenție, acord, tratat, declarație comună. Adeziune, alăturare, aderare, aderență; consens. Vot de încredere. Liber consimțămînt. Adj. Acceptabil. Aprobator, aprobativ; îngăduitor; confirmativ. Vb. A consimți, a accepta, a încuviința, a fi de acord, a cădea de acord, a-și da asentimentul, a-și da consimțămîntul, a se învoi, a cădea la învoială. A recunoaște, a admite, a permite, a spune da, a lăsa să..., a îngădui, a da dreptul, a aviza, a învoi, a autoriza, a aproba. A confirma, a atesta, a certifica, a semna, a subscrie, a ratifica, a valida. A adera, a se alătura, a vota pentru, a fi alături (de cineva), a lua partea cuiva. Adv. De acord; de comun acord; fără rezerve; prin bună învoială; prin bună înțelegere. V. afirmație, document.

CONSENSUS OMNIUM (lat.) (cu) consimțământul tuturor – Unanimitate, asentiment general. V. și Omnium consensu.