21 de definiții pentru corvoadă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORVOA s. f. v. corvadă.

CORVOA s. f. v. corvadă.

corvoa sf [At: I. IONESCU, M. 246 / V: ~vată, ~va~, ~voa / Pl: ~vezi, (înv) ~vede / E: fr corvée] 1 (Înv; iuz) Muncă gratuită făcută de clăcași proprietarului de pământ sau statului Si: angara, beilâc, boieresc, clacă, havalea, robotă. 2 (Înv) Muncă obligatorie pe care o făceau soldații la cazarmă, cu rândul. 3 (Pex) Muncă grea. 4 (Pex) Muncă de care nu poți scăpa și pe care o faci cu neplăcere. 5 (Pex) Muncă foarte plicticoasă. corectat(ă)

CORVOADĂ, corvezi, s. f. 1. Muncă gratuită pe care țăranii erau constrânși s-o presteze în folosul moșierilor sau al statului. ♦ Muncă obligatorie pe care o făceau în trecut soldații, cu rândul, în cazarmă. 2. Fig. Obligație neplăcută, muncă silită. [Var.: corva s. f.] – Din lat. corvada sau fr. corvée (refăcut după podv(o)adă).

CORVADĂ, corvezi, s. f. 1. Muncă gratuită pe care țăranii o prestau în folosul boierilor sau al statului. ♦ (În trecut) Muncă obligatorie pe care o făceau soldații, cu rândul, în cazarmă. 2. Fig. Obligație neplăcută, muncă silită. [Var.: corvoa s. f.] – Din lat. corvada sau fr. corvée (refăcut după podv(o)adă).

corva sf vz corvoadă

corva sf vz corvoadă

corvoa sf vz corvadă

CORVA s. f. v. corvoadă.

CORVADĂ, corvezi, s. f. 1. (În regimul feudal și burghezo-moșieresc) Muncă gratuită pe care țăranii erau constrînși să o presteze în folosul moșierilor sau al statului. V. clacă. [Arendașul] Ivancea... sări în picioare: Cum, cucoană, cînd eu îmi mănînc ficații cu țăranii dumitale și mă lupt să storc din ei arendă și chirii și corvezi și tot ce-ți trebuie dumitale, de cîteodată mi se face rușine și mie... DUMITRIU, B. F. 51. Furtișag la învoieli, furtișag la corvezi, furtișag la imaș. GALAN, Z. R. 306. ♦ Muncă obligatorie pe care o făceau soldații, cu rîndul, în cazarmă. 2. Fig. Obligație neplăcută; muncă silită și neplăcută. Scăpași, domnule Dan, și de corvada asta, îi zise rîzînd pe cînd o conducea la loc... – Aș, nu-i vorbă de corvadă, domnișoară... da nu știu [dansa cadrilul]. VLAHUȚĂ, O. A. III 12. – Variantă: corvoa (PAS, Z. I 259, C. PETRESCU, Î. II 83) s. f.

CORVADĂ ~ezi f. 1) ist. Muncă gratuită pe care o prestau țăranii în folosul moșierilor sau al statului. 2) fig. Obligație grea și neplăcută; sarcină impusă cu forța. [G.-D. corvezii; Var. corvoadă] /<lat. corvada, fr. corvée

corvadă f. muncă făcută pe rând de soldații unei companii (după fr. corvée); se zice și corvoadă (cf. podvoadă).

*corvádă f., pl. e și ezĭ (fr. corvée, din latina merovingiană corrogata [subînț. opera], adică „muncă pe care țĭ-o fac maĭ mulțĭ pe care ĭ-aĭ rugat”, cum făceaŭ vasaliĭ față de senior. Din corogata s’a făcut coroata, corvada, corvée). Munca soldaților la cazarmă. Fig. Muncă grea în folosu altuĭa. V. beĭlic, clacă, podvadă, culuc.[1]

  1. Și corvoádă. LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!corvoa s. f., g.-d. art. corvezii; pl. corvezi

corvoa v. corva

corvadă/corvoa s. f., g.-d. art. corvezii; pl. corvezi

corvadă/corvoa s. f., g.-d. art. corvezii; pl. corvezi

corvadă, pl. corvezi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORVOA s. 1. (IST.) (înv.) jold. (~ prestată de țărani în folosul boierului.) 2. (pop. și fam.) dârvală. (Treaba asta e o ~ pentru mine.)

CORVOA s. 1. (IST.) (înv.) jold. (~ prestată de țărani în folosul boierului.) 2. (pop. și fam.) dîrvală. (Treaba asta e o ~ pentru mine.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corvadă (corvezi), s. f.1. Muncă gratuită a vasalului. – 2. Obligație, muncă, povară. – 3. Muncă obligatorie, serviciu, la cazarmă. – Var. corvoadă. Fr. corvée, cf. lat. med. corvada. După Iordan, Dift., 220 și Graur, BL, II, 49, diftongarea var. se explică prin analogie cu podvoadă.

Intrare: corvoadă
corvoadă substantiv feminin
substantiv feminin (F68)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corvoa
  • corvoada
plural
  • corvezi
  • corvezile
genitiv-dativ singular
  • corvezi
  • corvezii
plural
  • corvezi
  • corvezilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F67)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corva
  • corvada
plural
  • corvezi
  • corvezile
genitiv-dativ singular
  • corvezi
  • corvezii
plural
  • corvezi
  • corvezilor
vocativ singular
plural
corvată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
corvoată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corvoa, corvezisubstantiv feminin

  • 1. Muncă gratuită pe care țăranii o prestau în folosul boierilor sau al statului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Arendașul] Ivancea... sări în picioare: Cum, cucoană, cînd eu îmi mănînc ficații cu țăranii dumitale și mă lupt să storc din ei arendă și chirii și corvezi și tot ce-ți trebuie dumitale, de cîteodată mi se face rușine și mie... DUMITRIU, B. F. 51. DLRLC
    • format_quote Furtișag la învoieli, furtișag la corvezi, furtișag la imaș. GALAN, Z. R. 306. DLRLC
    • 1.1. în trecut Muncă obligatorie pe care o făceau soldații, cu rândul, în cazarmă. DEX '09 DLRLC
  • 2. figurat Obligație neplăcută, muncă silită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scăpași, domnule Dan, și de corvada asta, îi zise rîzînd pe cînd o conducea la loc... – Aș, nu-i vorbă de corvadă, domnișoară... da nu știu [dansa cadrilul]. VLAHUȚĂ, O. A. III 12. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.