cotarcă sf [At: (a. 1807) CARTE PENTRU ECONOMIE, ap. BV II, 494 / V: ~rgă / Pl: ~rci / E: srb mg kotarka] 1 Coșar² (6). 2 Pod al casei sau al grajdului, în care se ține porumbul. 3 Coș³ (1) de nuiele Si: (reg) cotăriță.

cotarcă f. Tr. coșarcă. [Cf. coteț].

cotárcă f., pl. e și ărcĭ (sîrb. kótârka, un fel de șură, după cum hambar în Munt. înseamnă și „un fel de ladă”). Nord. Coșarcă. Háțeg. Leasă (coșar) de popușoĭ.

cotargă sf vz cotarcă

cotarcă, cotărci, s.f. (reg.) 1. coșar pentru porumb; coșarcă, hambar, pătul, porumbar. 2. coș de nuiele, colariță. 3. (înv.) holeră.

cotarcă, cotărci, s.f. – (reg.) 1. Coș, coștei, coșargă; hambar pentru depozitat știuleții de porumb (în Chioar și Codru). 2. Leagăn confecționat din nuiele: „Eu te legân în cotarcă, / În cotarcă de răt’ită, / Să n-ai grijă de nemnică” (Calendar, 1980: 17). ♦ (onom.) Cotarcău, poreclă și supranume în Dragomirești, „cel ce face cotărci”. – Din srb. kotarka „un fel de șură” (Scriban); din srb., magh. kotarka (MDA).

cotarcă, cotărci, s.f. – 1. Coș, coștei, coșargă; hambar pentru depozitat știuleții de porumb (în Chioar și Codru). 2. Leagăn confecționat din nuiele: „Eu te legân în cotarcă, / În cotarcă de răt’ită, / Să n-ai grijă de nemnică” (Calendar 1980: 17). Cotarcău, poreclă și supranume în Dragomirești, „cel ce face cotărci”. – Din srb., magh. kotarka.