cocs s. n. (arg.) prescurtare argotică pentru cocaină. ♦ p. ext. stupefiant. Din cocaină + -s.

cocs sn [At: DA / V: cox, (iuz) kocs / Pl: ~uri / E: ger Koks] Produs solid obținut din cărbunele de pământ, din reziduuri de petrol sau din gudroane prin încălzire la temperaturi înalte și întrebuințat ca materie primă sau combustibil în metalurgie, în industria chimică, în gospodărie etc.

COCS s. n. Produs solid obținut din cărbune de pămînt prin încălzirea lui în cuptoare speciale la o temperatură de peste 1000 de grade; se întrebuințează ca combustibil, ca reconstituant în metalurgie și ca material filtrant în industria chimică. Pe aleea neagră a fostului conac, bătătorită cu nisip de cocs, se depărtează în ploaie Zuharia Duhu. C. PETRESCU, A. 441. Și cîți nu sînt din aceia care n-au văzut coșul fabricii, n-au mirosit duhoarea cocsului, dar în schimb fură hrana muncitorilor. SAHIA, N. 31. Ca un bulgăre de cocs. Care-a stat o noapte-n ploaie. TOPÎRCEANU, M. 11.

COCS s.n. Produs rezultat de la distilarea cărbunilor la temperaturi înalte. [< germ. Koks, cf. engl. coke].

COCS s. n. produs solid, combustibil prin încălzirea la temperaturi înalte a cărbunilor, a reziduurilor de țiței sau a gudroanelor. (< germ. Koks)

COCS ~uri n. Produs solid obținut prin carbonizarea la temperaturi înalte a cărbunelui de pământ sau a produselor petroliere și întrebuințat în metalurgie, în industria chimică etc. ~ de gudron. ~ metalurgic. ~ de petrol. /<germ. Koks

*cocs, V. cox.

cocks sn vz cocs

cox² sn vz cocs

coks n. cărbune artificial provenind din distilațiunea huilei în cuptoare pentru fabricarea gazului de iluminat.

*cox n., pl. urĭ (germ. coaks, citit kox, d. engl. coak și coke, pl. cokes). Cărbune de pămînt din care s’aŭ scos, pin destilare, elementele gazoase (care se întrebuințează ca gaz de iluminat). Arde bine, dă căldură foarte mare, nu face fum mult, dar se aprinde greŭ. – Se poate scrie și coks orĭ cocs.

cocs (combustibil) s. n., (sorturi) pl. cocsuri

!cocs s. n., (sorturi) pl. cocsuri

cocs s. n., pl. cocsuri

cocs

cox.

cox s. m. – Produs solid obținut din cărbune de pămînt. – Var. ortografică coks. Germ. Koks (sec. XIX).

COCS (< germ.) s. n. Produs solid bogat în carbon, rezultat din carbonizarea la temperaturi înalte a cărbunilor, a reziduurilor de petrol sau a gudroanelor, întrebuințat drept combustibil și ca materie primă sau auxiliară la fabricarea fontei, a carburii de calciu etc. ◊ C. metalurgic = c. de calitate superioară, folosit ca agent de reducere și combustibil în metalurgie la furnalele înalte. ◊ C. de petrol = produs solid obținut prin descompunerea termic avansată a fracțiunilor petroliere grele, folosit la fabricarea c. metalurgic, la fabricarea electrozilor și drept combustibil.