coștei¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S. 66/2 / V: cost~, coster, ~eai / Pl: ~ee / E: mg kastély, bg къщтa^[1]] (Mgî) 1 Castel. 2 Culă. 3 Fort. 4 Turn de cetate.

coștei² sn [At: ECONOMIA, 55/18 / Pl: ~e / E: ucr кощили] (Reg) 1 Coșar din nuiele, de păstrat porumbul știuleți Si: (reg) sâsâiac, porumbar. 2 (Reg) Porumb.

coștei³ sn [At: ȘEZ. XXIII, 43 / Pl: ~ee / E: ns cf coștei²] (Reg) 1 Săculeț de pânză în care se pune făină. 2 Dos de pernă. 3 Față de pernă. 4 Coșuleț în care se pune brânza de oaie.

coștéĭ n., pl. eĭe (ung. kastély, castel). Trans. Castel. Buc. Săculeț: zece coșteĭe de malaĭ (Marian, Nunta, 757). Mold. Mică față de pernă: spre rugăcĭune (Jidanu) cu cărțile în coșteĭu alb de pînză. (Sadov. VR. 1908, 5, 170). Pungă de hîrtie de luat marfă (de ex., un kg. de orez) de la băcălie.

costei¹ sn vz coștei¹

costei² sn vz coștei²

coster sms vz coștei¹

coșteai sn vz coștei¹

COȘTEI s. v. castel.

coștei s. v. CASTEL.

coștei în BL, IV, p. 75, am pus la îndoială explicația prin magh. kastély a cuvântului coștei „casă”, întâlnit în județul Ialomița (era vorba de casele salariaților unui moșier), și am propus să se aibă în vedere și bg. къща „casă”. L. Tamás (p. 276) a respins această apropiere. Constat acum prezența lui coștei „hambar pentru porumb” în comuna Hideaga din Maramureș (Lex. Reg, I, p. 23) și sensul întîlnit în Ialomița nu-mi mai pare atît de aberant. Cînd s-au construit casele de locuit s-au construit și magaziile. În satele care foloseau cuvîntul așa cum l-am cunoscut eu erau destui coloniști ardeleni, ceea ce se poate vedea și după o serie de paralelisme lexicale. De exemplu foc „vatră” (BPh., V, p. 164) apare și în Făgăraș (Lex. reg. X, p. 91); flaner (BPh., ib.) e cunoscut în Transilvania, iar după Tamás ar fi de origine maghiară (vezi și un flanel în „România libera”, 23.III.1967, p. 3, col. 5).

coștei, coșteie, s.n. (reg.) 1. castel, fort, turn de cetate. 2. săculeț de pânză.

coștei, coșteie, (coștui), s.n. – (reg.) Construcție din nuiele sau scânduri pentru depozitarea porumbului; coșar, cotarcă (ALRRM, 1971: 402): „Că la gazde-am văzut cai, / Și coșteie cu mălai. / Tu, mândruț, de-acele n-ai” (Bilțiu, 2006: 193). – Din ucr. kosili (MDA); din coș „coșar” + suf. -tei (Graur, Loșonți).

coștei, -eie, (coștui), s.n. – Construcție din nuiele sau scânduri pentru depozitarea porumbului; coșar (ALR 1971: 402). – Din ucr. koșili (MDA).