CROCHIU, crochiuri, s. n. Desen rapid care redă în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui obiect, ale unui peisaj etc.; schiță. – Din fr. croquis.

crochiu sn [At: D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG / P: ~chi-uri / Pl: ~ri / E: fr croquis] 1 Schiță. 2 Reprezentare schematică a unui obiect. 3 Planul sumar al unei opere literare sau istorice.

CROCHIU, crochiuri, s. n. Desen rapid care indică în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui obiect, ale unui peisaj etc.; schiță. – Din fr. croquis.

CROCHIU, crochiuri, s. n. Schiță care indică în cîteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui desen, ale unui plan. Așa se fac crochiurile militărești; ici o pată, dincolo o roată de tun. D. ZAMFIRESCU, la TDRG..

CROCHIU s.n. Schiță sumară a unui plan, a unui desen etc. ♦ (P. ext.; rar) Schițarea unei lucrări artistice sau literare. [Pron. -chiu. / < fr. croquis].

CROCHIU s. n. desen care indică în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui peisaj, plan etc. (< fr. croquis)

CROCHIU ~ri n. 1) Schiță inițială (a unui desen, plan etc.); carton; eboșă. 2) reg. Concepție sumară a unei lucrări științifice sau a unei opere literare. [Sil. cro-chiu] /<fr. croquis

crochiu n. schiță în treacăt a unui desen (= fr. croquis).

*crochíŭ n., pl. íurĭ (fr. croquis). Barb. Schiță (de desemn).

crochiu s. n., art. crochiul; pl. crochiuri

crochiu s. n., art. crochiul; pl. crochiuri

crochiu s. n. (sil. -chiu), art. crochiul; pl. crochiuri

crochiu

CROCHIU s. v. schiță. (Un ~ în cărbune.)

CROCHIU s. schiță. (Un ~ în cărbune.)

crochiu (crochiuri), s. n. – Schiță. Fr. croquis.