cromo- [At: DEX² / E: fr chromo-] Element de compunere, cu sensul „culoare, colorat”.

CROMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) culoare”, „de culoare”. [Var. crom-, cromato-. / < fr. chromo-, chromato-, cf. gr. chroma – culoare].

CROMO¹- elem. crom²(o)-. ()

CROM²(O)-/ CROMAT(O)-, -CROM, -CROMAZIE, -CROMIE elem. „culoare”. (< fr. chrom/o/-, chromat/o/-, -chrome, -chromasie, -chromie, cf. gr. khroma)

CROM¹- v. cromo-.

CROMATO- v. cromo-.

CROMAT²(O)- elem. crom²(o)-.

-CROMAZIE elem. crom²(o)-.

-CROMIE elem. crom²(o)-.

CROMO- „culoare, pigmentație, materie colorată, pigment, cromatină, coloranți”. ◊ gr. khroma „culoare” > fr. chromo-, germ. id., engl. id., it. cromo- > rom. cromo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., cromatoblast*; ~centru (v. -centru), s. n., 1. s. n. pl., Corpusculi de cromatină din nucleul aflat în stare de repaus sau în stadiul interfazei, care absorb și fixează diferite substanțe colorate., 2. s. n., Regiune cromozomială heterocromatică; ~cistoscopie (v. cisto-, v. -scopie), s. f., examinare cu cistoscopul a funcției renale și a permeabilității ureterelor cu ajutorul unei substanțe de contrast; sin. cromoureteroscopie, cistocromoscopie; ~cit (v. -cit), s. n., cromatocit*; ~colografie (v. colo-₂, v. -grafie), s. f., procedeu de tipar colografic în culori; sin. cromocolotipie, cromoheliografie; ~colotipie (v. colo-₂, v. -tipie), s. f., cromocolografie*; ~condrie (v. -condrie), s. f., mitocondrie granulară care dă naștere, în interiorul ei, unui pigment; ~crinie (v. -crinie), s. f., secreție sau excreție de materii colorate; ~fag (v. -fag), s. m., comatofag*; ~fil (v. -fil₁), adj., cromatofil*; ~fob (v. -fob), adj., (despre țesuturi și celule) care nu se colorează; ~for (v. -for), s. m., 1. Grup de atomi care, introduși în molecula combinațiilor organice, formează compuși coloranți. 2. Cromatofor* (1); ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., procedeu de obținere a fotografiilor în culori; ~fotolitografie (v. foto-, v. lito-, v. -grafie), s. f., procedeu de pregătire a unei forme de tipar plan litografic și multicolor, și de multiplicare a imaginilor prin reproducerea fotografică; ~fototerapie (v. foto-, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a luminii colorate; ~fototipie (v. foto-, v. -tipie), s. f., stampă executată în tipar multicolor, pentru care formele de tipar au fost realizate cu ajutorul reproducerii fotomecanice; ~gen (v. -gen₁), adj., s. m., 1. adj., Care produce pigmenți. 2. s. m., Substanță care formează prin oxidare compuși colorați; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a pigmenților; ~heliografie (v. helio-, v. -grafie), s. f., cromocolografie*; ~lipoide (v. lipo-, v. -id), s. f. pl., picături de ulei, cu pigmenți de carotină, din celulele unor alge și ciuperci; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., procedeu litografic de imprimare policromă; ~mere (v. -mer), s. n. pl., granule de cromatină dispuse liniar de-a lungul filamentului cromozomial sau al cromonemei; ~nemă (v. -nemă), s. f., 1. Filament cromozomial lung și spiralat, observat în profaza mitozei și a meiozei. 2. Lanț de ADN în bacterii și virusuri; ~pexie (v. -pexie), s. f., proces de fixare a pigmenților sau coloranților pe o celulă sau pe o formațiune celulară, pe un țesut sau organ; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., 1. Cromatoplasmă*. 2. Rețeaua cromatinei nucleare; ~plast (v. -plast), s. n., cromatoplast*; ~radiometru (v. radio-, v. -metru₁), s. n., aparat utilizat pentru măsurarea și dozarea razelor X; ~spiră (v. -spiră), s. f., filament spiralat cromatic, care apare în nucleu în timpul diviziunii haplomitotice; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratare a unor maladii prin utilizarea luminii colorate; ~tip (v. -tip), s. n., parte a genotipului care este localizată în cromozomi; ~tipie (v. -tipie), s. f., reproducere litografică în culori, obținută pe cale fotochimică; ~tipografie (v. tipo-, v. -grafie), s. f., procedeu de tipărire multicoloră cu elementele de imprimare în relief; ~tropi (v. -trop), s. m. pl., coloranți acizi și azoici, care vopsesc lîna în roșu pînă la violet și care au la lumină o rezistență relativ bună; ~ureteroscopie (v. uretero-, v. -scopie), s. f., cromocistoscopie*; ~xilografie (v. xilo-, v. -grafie), s. f., tipar înalt multicolor, executat pe clișee gravate în lemn; ~zom (v. -zom), s. m., corpuscul de substanță nucleară formată în timpul diviziunii cariocinetice și purtător al caracterelor ereditare.

CROM-, v. CROMO-. □ ~hidroză (v. -hidroză), s. f., transpirație colorată; ~opsie (v. -opsie), s. f., boală a ochiului datorită căreia obiectele necolorate sînt percepute în culori.

CROMAT-, v. CROMATO-. □ ~opsie (v. -opsie), s. f., capacitate de a percepe distinct culorile; ~urie (v. -urie), s. f., colorație anormală a urinii.

CROMATO- „culoare, colorație, pigmentație”. ◊ gr. khroma, khromatos „culoare” > fr. chromato-, engl. id., germ. id., it. cromato- > rom. cromato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă tînără care conține sau care poate produce pigmenți; sin. cromoblast; ~cit (v. -cit), s. n., celulă cu pigmenți; sin. cromocit; ~disopsie (v. dis-, v. -opsie), s. f., imposibilitate de a distinge culorile; ~fag (v. -fag), s. m., celulă fagocită care înglobează pigmenți; sin. cromofag; ~fil (v. -fil₁), adj., care fixează coloranții; sin. cromofil; ~filie (v. -filie₁), s. f., afinitate a unor plante pentru materiile colorate; ~fobie (v. -fobie), s. f., ereutofobie*; ~for (v. -for), s. m., 1. Celulă care conține pigment colorat; sin. cromofor (2). 2. Corpuscul din celulele plantelor superioare, care conține clorofilă sau alți pigmenți; ~gen (v. -gen₁), adj., care colorează sau care produce materii colorante; ~geneză (v. -geneză), s. f., fenomen de producere a unor substanțe colorate de către bacterii și fungi, ca rezultat al activității metabolice; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu fizico-chimic de separare a substanțelor dintr-o soluție, filtrîndu-se printr-un absorbant; ~gramă (v. -gramă), s. f., repartiție diferită a componenților unui amestec de substanțe în soluție, care se filtrează printr-un mediu poros; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere și de dispariție a cromatinei nucleare; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiul materiilor colorante de origine vegetală; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea intensității culorilor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., structură periferică nediferențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți, la bacterii și cianoficee; sin. cromoplasmă (1); ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul colorat din rădăcinile de morcov sau din fructele coapte, cu rol asemănător colorplastelor; sin. cromoplast; ~rexă (v. -rexă), s. f., proces de fragmentare sau de fisurare a nucleului celular într-un număr de particule care se împrăștie în citoplasmă; ~taxie (v. -taxie), s. f., afinitate a unor substanțe de a ataca selectiv cromatina nucleară.

-CROMAZIE „colorație, pigmentație”. ◊ gr. khroma „culoare” > fr. -chromasie, germ. id., it. -cromasia, engl. -chromasia > rom. -cromazie.