opțiuni
  • info

17 definiții pentru cruci (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

cruci [At: ȘINCAI, HR. II, 247 / Pzi: ~cesc / E: cruce] 1 vt (Rar; frr) A încrucișa. 2-3 vtr (D. animale; rar) A (se) încrucișa. 4-5 vtr (Rar; pex) A (se) amesteca. 6 vi (Rar) A înjura de cruce. 7-9 vr (Îvr) vi A(-și) face semnul crucii (în semn de închinare, de mirare, de spaimă etc.). 10 vr (Fig) A se mira foarte tare ca de un lucru nemaipomenit Si: a se minuna, (înv) a se ciuli.

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. Ase mira foarte tare de un lucru ciudat, neobișnuit, a rămîne cu gura căscată; a se minuna. Nu cumva ai învățat carte acolo la militărie? s-a crucit nenea Ghiță. SADOVEANU, M. C. 76. Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremurați ca în fața unei taine, și îngropară iar lădița. AGÎRBICEANU, S. P. 27. Mamă-sa... s-a crucit privind Cusătura fetei. COȘBUC, P. I 245. El se cruci cînd văzu pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 101. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce, a încrucișa. Cu-a sale brațe sub capul lui crucite... Privește. ALECSANDRI, P. A. – Variantă:(regional) încruci (CREANGĂ, A. 34, SEVASTOS, N. 332, ȘEZ. VI 14) vb. IV.

A SE CRUCI mă ~esc intranz. (despre persoane) A se mira foarte tare (făcându-și semnul crucii). /Din cruce

crucì v. 1. a face semnul crucii (de mirare ori de spaimă): m’am crucit când am auzit; 2. a încrucișa: cu a sale brațe sub capul lui crucite AL.

ÎNCRUCI vb. IV v. cruci.

crucésc (mă) v. refl. (d. cruce). Îmĭ fac cruce (de mare mirare orĭ de sperietură), mă mir foarte mult. – Și mă încrucesc.

încrucésc, V. crucésc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cruci2 (a se ~) (a se mira) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă crucesc, 3 sg. se crucește, imperf. 1 sg. mă cruceam; conj. prez. 1 sg. să mă crucesc, 3 să se crucească; imper. 2 sg. afirm. crucește-te; ger. crucindu-mă

cruci1 (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, 3 sg. crucește, imperf. 1 cruceam; conj. prez. 1 sg. să crucesc, 3 să crucească

*cruci2 (a se ~) (a se mira) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se crucește, imperf. 3 sg. se crucea; conj. prez. 3 să se crucească

cruci1 (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, imperf. 3 sg. crucea; conj. prez. 3 să crucească

cruci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, imperf. 3 sg. crucea; conj. prez. 3 sg. și pl. crucească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRUCI vb. v. încrucișa.

CRUCI vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

CRUCI vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

cruci vb. v. ÎNCRUCIȘA.

Intrare: cruci (vb.)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cruci
  • crucire
  • crucit
  • crucitu‑
  • crucind
  • crucindu‑
 singular plural
  • crucește
  • cruciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crucesc
 (să)
  • crucesc
  • cruceam
  • crucii
  • crucisem
a II-a (tu)
  • crucești
 (să)
  • crucești
  • cruceai
  • cruciși
  • cruciseși
a III-a (el, ea)
  • crucește
 (să)
  • crucească
  • crucea
  • cruci
  • crucise
plural I (noi)
  • crucim
 (să)
  • crucim
  • cruceam
  • crucirăm
  • cruciserăm
  • crucisem
a II-a (voi)
  • cruciți
 (să)
  • cruciți
  • cruceați
  • crucirăți
  • cruciserăți
  • cruciseți
a III-a (ei, ele)
  • crucesc
 (să)
  • crucească
  • cruceau
  • cruciră
  • cruciseră
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucire
  • ‑ncrucire
  • încrucit
  • ‑ncrucit
  • încrucitu‑
  • ‑ncrucitu‑
  • încrucind
  • ‑ncrucind
  • încrucindu‑
  • ‑ncrucindu‑
 singular plural
  • încrucește
  • ‑ncrucește
  • încruciți
  • ‑ncruciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
 (să)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
  • încruceam
  • ‑ncruceam
  • încrucii
  • ‑ncrucii
  • încrucisem
  • ‑ncrucisem
a II-a (tu)
  • încrucești
  • ‑ncrucești
 (să)
  • încrucești
  • ‑ncrucești
  • încruceai
  • ‑ncruceai
  • încruciși
  • ‑ncruciși
  • încruciseși
  • ‑ncruciseși
a III-a (el, ea)
  • încrucește
  • ‑ncrucește
 (să)
  • încrucească
  • ‑ncrucească
  • încrucea
  • ‑ncrucea
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucise
  • ‑ncrucise
plural I (noi)
  • încrucim
  • ‑ncrucim
 (să)
  • încrucim
  • ‑ncrucim
  • încruceam
  • ‑ncruceam
  • încrucirăm
  • ‑ncrucirăm
  • încruciserăm
  • ‑ncruciserăm
  • încrucisem
  • ‑ncrucisem
a II-a (voi)
  • încruciți
  • ‑ncruciți
 (să)
  • încruciți
  • ‑ncruciți
  • încruceați
  • ‑ncruceați
  • încrucirăți
  • ‑ncrucirăți
  • încruciserăți
  • ‑ncruciserăți
  • încruciseți
  • ‑ncruciseți
a III-a (ei, ele)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
 (să)
  • încrucească
  • ‑ncrucească
  • încruceau
  • ‑ncruceau
  • încruciră
  • ‑ncruciră
  • încruciseră
  • ‑ncruciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cruci, crucescverb

  • 1. reflexiv A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii). DEX '98 DLRLC
    sinonime: minuna mira încruci
    • format_quote Nu cumva ai învățat carte acolo la militărie? s-a crucit nenea Ghiță. SADOVEANU, M. C. 76. DLRLC
    • format_quote Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremurați ca în fața unei taine, și îngropară iar lădița. AGÎRBICEANU, S. P. 27. DLRLC
    • format_quote Mamă-sa... s-a crucit privind Cusătura fetei. COȘBUC, P. I 245. DLRLC
    • format_quote El se cruci cînd văzu pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 101. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A așeza în formă de cruce. DEX '98 DLRLC
    sinonime: încrucișa
    • format_quote Cu-a sale brațe sub capul lui crucite... Privește. ALECSANDRI, P. A. DLRLC
etimologie:
  • cruce DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.