7 definiții pentru cumincior
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUMINCIOR, -OARĂ, cuminciori, -oare, adj. Diminutiv al lui cuminte. – Cuminte + suf. -ior.
CUMINCIOR, -OARĂ, cuminciori, -oare, adj. Diminutiv al lui cuminte. – Cuminte + suf. -ior.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cumincior, ~oară a [At: MARIAN, SA. 68 / Pl: ~i, ~oare / E: cuminte + -cior] (Mai ales d. copii) Cumințel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMINCIOR, -OARĂ, cuminciori, -oare, adj. (Despre copii) Diminutiv al lui cuminte. Văzînd... pe acel copil... că-i atît de cumincior și de curățel, l-au luat la sine. SBIERA, P. 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumincĭór, -oáră adj. Fam. Cam cuminte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cumincior adj. m., pl. cuminciori; f. cumincioară, pl. cumincioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cumincior adj. m., pl. cuminciori; f. cumincioară, pl. cumincioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cumincior adj. m., pl. cuminciori; f. sg. cumincioară, pl. cumincioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A28) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cumincior, cumincioarăadjectiv
- 1. Diminutiv al lui cuminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Văzînd... pe acel copil... că-i atît de cumincior și de curățel, l-au luat la sine. SBIERA, P. 73. DLRLC
-
etimologie:
- Cuminte + -ior. DEX '98 DEX '09