14 definiții pentru curbiliniu
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURBILINIU, -IE, curbilinii, adj. Care urmează o linie curbă; alcătuit din (sau închis între) linii curbe. – Curb(ă) + linie (după fr. curviligne).
CURBILINIU, -IE, curbilinii, adj. Care urmează o linie curbă; alcătuit din (sau închis între) linii curbe. – Curb(ă) + linie (după fr. curviligne).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
curbiliniu, ~ie a [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. I, 21 / Pl: ~ii / E: curb(ă) + linie cf fr curviligne] 1 Care urmează o linie curbă (1). 2-3 Alcătuit din (sau închis între) linii curbe (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURBILINIU, -IE, curbilinii adj. Care urmează o linie curbă; alcătuit din (sau închis între) linii curbe. Suprafața sferei o putem descompune într-un număr foarte mare de poligoane curbilinii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURBILINIU, -IE adj. Care urmează o linie curbă; cu linii curbe; închis între linii curbe. [Pron. -niu. / cf. fr. curviligne].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CURBILINIU, -IE adj. care urmează o linie curbă; închis între linii curbe. (după fr. curviligne)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CURBILINIU ~e (~i) Care are formă de curbă; care este alcătuit din linii curbe. [Sil. -li-niu] /curbă + linie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curbiliniu a. compus din linii curbe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*curbilíniŭ, V. curviliniŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*curvilíniŭ, -e adj. (fr. curviligne, d. lat. curvus, curb, și linea, linie). Geom. Format din liniĭ curbe: unghĭ curviliniŭ. – Ob. curbiliniŭ (după curb). V. rectiliniŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curbiliniu [niu pron. nĭu] adj. m., f. curbilinie (desp. -ni-e); pl. m. și f. curbilinii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
curbiliniu [niu pron. nĭu] adj. m., f. curbilinie (-ni-e); pl. m. și f. curbilinii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curbiliniu adj. m. [-niu pron. -nĭu], f. curbilinie (sil. -ni-e); pl. m. și f. curbilinii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curbiliniu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Curbiliniu ≠ rectiliniu
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: curbilinĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
curbiliniu, curbilinieadjectiv
- 1. Care urmează o linie curbă; alcătuit din (sau închis între) linii curbe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNantonime: rectiliniu
- Suprafața sferei o putem descompune într-un număr foarte mare de poligoane curbilinii. DLRLC
-
etimologie:
- Curb(ă) + linie DEX '98 DEX '09
- curviligne DEX '09 DEX '98 DN