8 definiții pentru curătoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curătoare1 sf [At: DA / Pl: ~ori / E: cura1 + -toare] 1 Placentă. 2 Obiect cu care se curăță boabele de pe știuletele porumbului.

curătoare2 sf [At: (a. 1736) BUL. COM. IST. V, 242 / Pl: ~ori / E: cura4 + -toare] (Reg) 1 Vas de lemn desfăcut la un cap, în care curge vinul la stors Si: (pop) curătură2, dejă, tocitoare. 2 Vas oval de lemn în care se face saramură pentru telemea, folosit la stână și în alte scopuri.

curătoare f. hârdău în care curge vinul tescuit. [Dela curà].

curătoare f., pl. orĭ (d. cur 2). Cĭubăru în care se scurge mustu saŭ țuĭca curată. V. tocitoare.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURĂTOARE s. v. placentă.

curătoare s. v. PLACENTĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curătoare, curători, s.f. (reg.) vas în care curge vinul; curătură (2).

curătoare, curători, (corătoare, curătură), s.f. – (reg.) Placentă la animale (vite) (Bârlea, 2005). – Din cura „a elimina placenta” + suf. -toare (MDA).

Intrare: curătoare
curătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curătoare
  • curătoarea
plural
  • curători
  • curătorile
genitiv-dativ singular
  • curători
  • curătorii
plural
  • curători
  • curătorilor
vocativ singular
plural