opțiuni
  • info

13 definiții pentru cârcâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRCÂI, pers. 3 cârcâie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.

CÂRCÂI, pers. 3 cârcâie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei. – Formație onomatopeică.

cârcâi vi [At: ȘEZ. II, 66 / V: ~căi, cărcăi, (înv) gârcăi / Pzi: pers: 3 cârcăie / E: fo] 1 (D. unele păsări) A cârâi (1). 2 A imita sunetul produs de matca albinelor înainte de roit. 3 A imita orăcăitul broaștei. 4 (D. oameni) A scoate sunete nearticulate, de neînțeles Si: a cârâi. 5 A cârti.

cărcăi v vz cârcâi

cârcăi v vz cârcâi

gârcăi[1] v vz cârcâi modificată

  1. În original, greșit tipărit: gârcâi — LauraGellner

CÎRCÎI, pers. 3 cîrcîie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări) A emite sunete caracteristice. Umblam pe cărările umede, printre ramuri împletite, stîrnind sturzi cu zbor tăcut și mierle care fîlfîiau cîrcîind spăriate. SADOVEANU, O. III 319. Găina care cîrcîie seara dimineața nu face ou. ◊ Fig. Tovarășa circii speriată și se făcu mică subt umărul lui. SADOVEANU, P. M. 196.

cârcăi v. V. cârăì.

cîrcîĭ, a -í, v. intr. (vsl. kŭrkati, bg. kŭrkam. V. cîrc, cîrcotă). Se zice despre găină cînd cîrcîĭe în ainte de a oŭa și-șĭ caută loc. – Rar și chercănesc (Munt.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârcâi (a ~) vb., ind. prez. 3 cârcâie, imperf. 3 pl. cârcâiau; conj. prez. 3 să cârcâie

cârcâi (a ~) vb., ind. prez. 3 cârcâie, imperf. 3 sg. cârcâia; conj. prez. 3 să cârcâie

cârcâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. cârcâie, imperf. 3 sg. cârcâia

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârcăi, cârcăiesc, v.i. (ref. la găini) A cârâi. – Formă onomatopeică (MDA).

cârcăi, cârcăiesc, vb. intranz. – (ref. la găini) A cârâi (Grad, 2000). – Formă onomatopeică (< câr) (MDA).

Intrare: cârcâi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârcâi
  • cârcâire
  • cârcâit
  • cârcâitu‑
  • cârcâind
  • cârcâindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cârcâie
 (să)
  • cârcâie
  • cârcâia
  • cârcâi
  • cârcâise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cârcâie
 (să)
  • cârcâie
  • cârcâiau
  • cârcâiră
  • cârcâiseră
gârcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cârcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârcâiverb

  • 1. (Despre unele păsări) A scoate sunete (neplăcute) caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Umblam pe cărările umede, printre ramuri împletite, stîrnind sturzi cu zbor tăcut și mierle care fîlfîiau cîrcîind spăriate. SADOVEANU, O. III 319. DLRLC
    • format_quote Găina care cârcâie seara dimineața nu face ou. DLRLC
    • format_quote figurat Tovarășa cîrcîi speriată și se făcu mică subt umărul lui. SADOVEANU, P. M. 196. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.