câști sn [At: (a. 1795) ap. ȘIO / V: (reg) câșt / Pl: ~uri / E: tc kișt] (Înv) 1 Sumă de bani plătită cuiva la date fixe și care reprezintă, de obicei, o rată din arenda unei moșii. 2 (Înv; îs) ~ul Gheumei Operație contabilă care avea loc la schimbarea unui domn, efectuată de vistierie și caimacamii noului domn. 3 (Buc) Chirie (la case). 4 Bani rezultați dintr-o tranzacție comercială.

căști sn vz câști

câșt sn vz câști

CÎȘT s. n. v. cîști.

CÎȘTI, cîștiuri, s. n. (învechit) Sumă de bani reprezentînd o parte (de obicei jumătate) din arenda unei moșii, plătibilă la date fixe. Căsătoria lui... știrbise ceva din banii destinați unui cîști apropiat. GALACTION, O. I 177. Am primit toate cîștiurile înainte pe 5 ani. ALECSANDRI, T. 1354. Ceilalți au adus cîștiurile moșiilor. NEGRUZZI, S. I 87. – Pronunțat monosilabic. -Variantă: cîșt (CARAGIALE, O. I 370) s. n.

câștiu n. termen de plată pentru o arendă: am primit toate câștiurile înainte pe cinci ani AL. [Turc. KYST].

cîșt (vest) și cîștĭ (est) n., pl. urĭ (turc. ar. kyst). Rată de chirie, de arendă.

câști (înv.) s. n., pl. câștiuri (desp. -tiuri)

câști (înv.) s. n., pl. câștiuri (-tiuri)

câști s. n., pl. câștiuri (sil. -tiuri)

cîști

câștiu, -tiuri.

CÂȘTI s. v. rată.

cîști s. v. RATĂ.

cîșt (-turi), s. n. – Termen. – Mr. hîște. Tc. kist „plată eșalonată” (Șeineanu, II, 93).

câștiu, câștiuri, s.n. (înv.) 1. rată în arenda unei moșii. 2. chirie (la case). 3. banii (prețul) vânzării.