9 definiții pentru călțunăreasă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂLȚUNĂREASĂ, călțunărese, s. f. (Reg.) Femeie care duce darurile miresei. – Călțunar + suf. -easă.
CĂLȚUNĂREASĂ, călțunărese, s. f. (Reg.) Femeie care duce darurile miresei. – Călțunar + suf. -easă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
călțunăreasă sf [At: SEVASTOS, N. 309 / 52 / V: ~nur~ / Pl: ~ese / E: călțunar + -easă] Femeie însărcinată de ginere să ducă daruri miresei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLȚUNĂREASĂ, călțunărese, s. f. (Mold.) Femeie care duce darurile miresei. Vornicesele, stolnicesele, călțunăresele strîng blidele. SEVASTOS, N. 309. (În forma călțunureasă) În ajunul nunții, cam după amiazi, porneau călțunuresele, tot cucoane alese dintre rudele cele mai frumoase ale ginerelui, în trăsuri înhămate cu armăsari de preț. GHICA, S. 33. – Variantă: călțunureasă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLȚUNĂREASĂ, călțunărese, s. f. (Reg.) Femeie care duce darurile miresei. – Din călțunar + suf. -easă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
călțunureasă sf vz călțunăreasă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLȚUNUREASĂ s. f. v. călțunăreasă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
călțunăreasă (reg.) s. f., g.-d. art. călțunăresei; pl. călțunărese
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
călțunăreasă (reg.) s. f., g.-d. art. călțunăresei; pl. călțunărese
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călțunăreasă s. f., g.-d. art. călțunăresei; pl. călțunărese
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
călțunăreasă, călțunăresesubstantiv feminin
- 1. Femeie care duce darurile miresei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vornicesele, stolnicesele, călțunăresele strîng blidele. SEVASTOS, N. 309. DLRLC
- În ajunul nunții, cam după amiazi, porneau călțunuresele, tot cucoane alese dintre rudele cele mai frumoase ale ginerelui, în trăsuri înhămate cu armăsari de preț. GHICA, S. 33. DLRLC
-
etimologie:
- Călțunar + -easă. DEX '98 DEX '09