O definiție pentru căpițat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căpițat sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: căpiți] 1-2 Căpițare (1-2).
Intrare: căpițat (s.n.)
căpițat2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24--) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)