3 definiții pentru căsătoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căsătoriu [At: TETRAEV. (1574), 224 / V: căsător / Pl: căsători / E: casă + -tor(iu)] 1-2 sm, a (Om) căsătorit (1). 3 sm Tată într-o familie (care are responsabilitatea întreținerii casei).
căsător sm vz căsătoriu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
căsătoriu s.m. (înv.) om stabilit, cu casă, căsătorit; tată de familie, stăpân al casei; casnic, căsar, căsaș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: căsătoriu
căsătoriu substantiv masculin
substantiv masculin (M71) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)