opțiuni
  • info

11 definiții pentru cățelandru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂȚELANDRU, cățelandri, s. m. Cățel (I 1) mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); cățelan. – Cățel + suf. -andru.

CĂȚELANDRU, cățelandri, s. m. Cățel (I 1) mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); cățelan. – Cățel + suf. -andru.

cățelandru, ~ră smf [At: COSTINESCU / V: cățăl~, ~ră / Pl: ~i / E: cățel + -andru] 1 Cățel care nu mai este pui, dar nici nu a ajuns la maturitate Si: cățelan. 2 Cățel apreciat pentru calitățile sale. 3 Câine de stână. 4-5 Pui (mărișor) de vulpe. 6 Expresie de dezmierdare adresată copiilor. 7 (Mun) Băiețandru. 8 (Fig) Persoană care se amestecă în toate. 9 (Fig) Lingușitor. 10 (Fig) Persoană care vorbește mult Si: palavragiu.

CĂȚELANDRU, cățelandri, s. m. Cățel mai mare. Ți-am adus... un cățelandru pe care l-am ales dintre puii de ast’ toamnă ai Vidrei, cățeaua mea de vînătoare. SADOVEANU, N. F. 14. De departe, de două ori a lătrat asupra duducăi Leona, încît dumneaei foarte s-a scîrbit de asemenea obrăznicie a cățelandrului. SADOVEANU, N. F. 35. Un cățelandru alb m-a întîmpinat cu larmă dușmănoasă. PETRESCU, S. 11. ♦ Pui mai mare al unor animale sălbatice asemănătoare cu cîinele. Cățelandru de vulpe.

CĂȚELANDRU, cățelandri, s. m. Cățel mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu cîinele). – Din cățel + suf. -andru.

CĂȚELANDRU ~i m. 1) Cățel de câteva luni. 2) Pui mare de animal sălbatic (asemănător câinelui). /cățel + suf. ~andru

cățelandru m. cățel mai mare: puii vulpii se făcuse cățelandri ISP.

cățelándru m. și -ă f., pl. e. Cățel saŭ cățelușă maĭ mare.

cățălandru, ~ră smf vz cățelandru

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cățelandru s. m., art. cățelandrul; pl. cățelandri, art. cățelandrii

cățelandru s. m., art. cățelandrul; pl. cățelandri, art. cățelandrii

cățelandru s. m., art. cățelandrul; pl. cățelandri, art. cățelandrii

Intrare: cățelandru
cățelandru substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățelandru
  • cățelandrul
  • cățelandru‑
plural
  • cățelandri
  • cățelandrii
genitiv-dativ singular
  • cățelandru
  • cățelandrului
plural
  • cățelandri
  • cățelandrilor
vocativ singular —
plural —
cățălandru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cățelandru, cățelandrisubstantiv masculin

  • 1. Cățel mai mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ți-am adus... un cățelandru pe care l-am ales dintre puii de ast’toamnă ai Vidrei, cățeaua mea de vînătoare. SADOVEANU, N. F. 14. DLRLC
    • format_quote De departe, de două ori a lătrat asupra duducăi Leona, încît dumneaei foarte s-a scîrbit de asemenea obrăznicie a cățelandrului. SADOVEANU, N. F. 35. DLRLC
    • format_quote Un cățelandru alb m-a întîmpinat cu larmă dușmănoasă. PETRESCU, S. 11. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cățelan
      • format_quote Cățelandru de vulpe. DLRLC
etimologie:
  • Cățel + -andru. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.