deasupra [At: PSALT. 26 / V: (reg) das~, dăs~ / E: de⁴ + asupra] 1-2 av (Îoc dedesubt) (În partea de) sus. 3 av (Îlav) Pe ~ Peste ceva. 4 av (Îal) În plus față de ceva. 5 av (Îal) În afară de asta. 6 av (Șîlav de pe ~) Fără a adânci lucrurile Si: superficial. 7 pp (Construit cu G) Exprimă situarea a unui obiect față de altul, cu care se află în contact Si: pe. 8 pp (Construit cu G) Exprimă situarea superioară a unui obiect față de altul, cu care nu se află în contact Mai sus de... 9 pp (Pop; îe) A fi ~ nevoii A ieși cu bine dintr-o situație dificilă. 10 pp (Îae) A scăpa de sărăcie. 11 (Îae) A scăpa de un pericol. 12 pp (Construit cu G) Exprimă deplasarea în poziție superioară în raport cu ceva Si: peste. 13 pp (Construit cu G) Exprimă orientarea din poziție de superioritate față de ceva Si: către. 14 pp (Construit cu G) Exprimă caracterul dominant al unui sentiment Si: asupra.

DEASUPRA² prep. (Uneori în forma pe deasupra) În partea de sus, în partea imediat superioară. Se arătau deasupra răsăritului zările zilei. SADOVEANU, P. M. 301. ◊ Loc. prep. Pe deasupra. [Umbrele] pornesc pe deasupra cîmpiilor. BOGZA, C. O. 10. Pe deasupra de prăpăstii sînt zidiri de cetățuie. EMINESCU, O. I 76. De pe deasupra Fumul se strîngea de pe deasupra pămîntului, urcînd în văzduh. CAMILAR, N. I 387. ◊ Expr. A fi deasupra nevoii = a scăpa de greutăți, a învinge lipsurile, a ieși (cu bine) dintr-un moment greu. De-acum sîntem deasupra nevoii. CREANGĂ, P. 124. – Variantă: (regional) dasupra (POPESCU, B. III 12, CARAGIALE, O. III 290, ODOBESCU, S. I 125) prep.

deasúpra (ea dift.) prep. cu gen. (lat. de, ad și supra). Pe, asupra (în opoz. cu dedesupt): o sabie atîrna deasupra capuluĭ luĭ Damocle. Pe deasupra, maĭ sus de: glonțu îi trecu pe deasupra capuluĭ. De deasupra, de sus: dă-mĭ un pahar de deasupra dulapuluĭ. – Vechĭ. de supra, de sus, de deasupra.

ASUPRA I. prep. (constr. cu genitivul), ASUPRĂ (des întrebuințat în limba veche, păstrat astăzi mai ales în construcțiunile cu pron. aton: asupră-mi, asupră-ți, asupră-i, asupră-și, asupră-ne, asupră-vă, asupră-le) ¶ 1 (Arată locul, direcțiunea) ‡Pe: hiarăle cîte sînt asupra pămîntului (BIBL.); (așezat, pus) peste: asupra acestor canaluri sînt 360 poduri de piatră (C. RAD.); (a pune. a arunca, a asvîrli, etc.) peste: Și-am svîrlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie (EMIN.); (a-i veni, a-i cădea, etc.) peste (vorb. de un necaz, o nenorocire, o primejdie): acea nevoie ce le venise asupră (GR.-UR.); (a trimite) peste (vorb. de o pedeapsă cerească): le trimise Dumnezeu osîndă asupră (GR.-UR.); (a face o acțiune dușmănoasă, a fi cu dușmănie) împotriva: atîtea tirănii ce făcea Atila asupra creștinilor (N. COST.); (a merge, a porni, a purcede, a se ridica, a veni, etc. cu oaste) împotriva: merse asupra lui cu războiu (ISP.); (a se arunca, a sări, a năvăli cu mînie, cu dușmănie) peste, pe, spre, la, împotriva: un lup... se năpusti asupra ei (ISP.); (a îndrepta o armă, a arunca cu ceva) în, spre, împotriva: asupra acestui oraș s’au aruncat cele dintîiu obuze turcești (VLAH.); (a cîrti, a se jelui) împotriva: începură a băga multe bule asupra lui Ferhat (BĂLC.); (a-și îndrepta, a-și aținti ochii, privirile) spre, la: avea niște ochi sgîiți de lovea pe om fulgerătura cînd se uita asupră-i (ISP.); (a-și întinde autoritatea, a avea putere) peste, pe: întinzînd cuprinsul său și asupra acelei împărății (ISP.) ¶ 2 (Exprimînd o acțiune reciprocă) Față de, către (cu privire la firea, la persoana cuiva): n’am nici o înrîurire asupra lui ¶ 3 (Arată obiectul de care se vorbește, despre care se scrie, etc.) Despre, cu privire la: nu ne-am putut înțelege asupra acestei chestiuni ¶ 4 A lua asupră-și, a lua pe seama, pe socoteala sa ¶ 5 ‡Asupră de, loc. prep. Mai sus decît; mai presus de; asupră de aceea, afară de aceea, pe lîngă aceea ¶ 6 ‡ Pre asupră de, mai sus decît ¶ 7 ‡ De asupră, loc. prep. De pe, de peste ¶ 8 De-asupra 👉 DEASUPRA. II. adv. 1 ‡Deasupra: iară eu mă voiu duce cu această haină ce am asupră (PAL.) ¶ 2 ‡Mai asupră, mai mult ¶ 3 Cu asupră loc. adv. Cu prisos, peste cît trebue, cu dobîndă ¶ 4 Mai cu asupra, ‡mai cu (de) asupră, mai mult, mai din belșug, peste așteptarea cuiva [lat. ad-supra].

DASUPRA² prep. v. deasupra².

+deasupra (pe ~) (desp. dea-su-pra) loc. adv.

deasupra² (desp. dea-su-pra) prep. (Cartea am pus-o ~ caietului.)

deasupra- (desp. dea-su-) prep. (~i) corectat(ă)

!deasupra (dea-su-pra) adv., prep. (deasupra lui)

deasupra

deasupra.

deasupră- (înv.) (desp. dea-su-) prep. (~i) corectat(ă)

deasupră- (înv.) (dea-su-pră-) prep. (deasupră-i)

DEASUPRA adv., prep. s. 1. adv. sus. (Se ridică ~.) 2. prep. pe, peste. (~ mesei era pusă mușamaua.) 3. prep. asupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) de-a școala v. șotron.

DEASUPRA adv., prep. 1. adv. sus. (Se ridică ~.) 2. prep. pe, peste. (~ mesei era pusă mușamaua.) 3. prep. asupra, peste. (Se apleacă ~ lui.)

Deasupra ≠ dedesubt

NON EST PRINCEPS SUPRA LEGES, SED LEGES SUPRA PRINCIPEM (lat.) nu conducătorul stă deasupra legilor, ci legile deasupra conducătorului – Principiu atribuit lui Pliniu cel Tânăr. Toți oamenii, indiferent de rangul lor social, sunt datori să respecte legea. V. și Caesar non supra grammaticos.

Non est princeps supra leges sed leges supra principem (lat. „Nu-i principele (adică șeful, conducătorul) deasupra legilor, ci legile deasupra principelui”) – Frază atribuită lui Pliniu-cel-Tînăr, a fost expropriată de expresia echivalentă mai concisă: „Caesar non supra grammaticos” (vezi). LIT.