5 definiții pentru dava (reclamație)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dava2 sfa [At: AMIRAS, LET. III, 167/27 / V: davă (Pl: ~ve) / Pl: (7) ~le, (8) ~dave, ~vele / E: srb dava, tc dava] (Trî) 1 Proces. 2 (Pex) Ceartă. 3 (Pex) Necaz. 4 (Îe; după tc dava etmek) A face ~ A da în judecată. 5 (Reg; îe) A avea ~ (cu cineva) A se certa (cu cineva). 6 (Înv) Plângere. 7 (Olt; îf davă) Femeie căreia îi place să se certe.
DAVA s. f. (Mold.) Reclamație, proces. Toate gîlcevele și davalele tătarilor, cu cîte se acolisea ei de moldoveni, unii cerind robi, alții cai, boi si alte nenumărate de tot felul de dava, ... că davalele lor nu avea sfîrșit. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. dava. Cf. p o n o s l u.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
davá f. (turc. [d. ar.] dava). Sec. 18. Reclamațiune. V. dahie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dava (-ale), s. f. – Plîngere, jalbă, acuzație în fața unui judecător. – Mr. dăvie. Tc. dava (Șeineanu, III, 45), cf. ngr. νταβᾶς, alb., bg., sb. dava. Sec. XVIII. – Der. davagilîc, s. n. (plîngere), din tc. davacilik; davagiu, s. m. (reclamant), din tc. davaci.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dava s.f. (înv.) 1. reclamație, plângere. 2. femeie rea, cârcotașă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |