10 definiții pentru deconspira
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECONSPIRA, deconspir, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. și tranz. A (se) trăda. – Din fr. déconspirer.[1]
- Etimologia pare incorectă. Déconspirer nu există în limba franceză. — gall
deconspira [At: DN3 / Pzi: ~spir / E: fr déconspirer[1]] 1 vt A dezvălui un secret, o conspirație etc. 2-3 vtr A(-și) dezvălui identitatea ascunsă.
- Indicație etimologică eronată, termenul nu există în franceză. — Octavian Mocanu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECONSPIRA, deconspir, vb. I. Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦ Refl. A se trăda. – Des1- + conspira.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECONSPIRA vb. I. tr. A descoperi, a da pe față o conspirație; a dezvălui un secret. ♦ refl. A se trăda, a-și dezvălui identitatea ascunsă. [p. i. deconspir. / et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECONSPIRA vb. I. tr. a descoperi, a demasca o conspirație; a dezvălui un secret. II. refl. a se trăda. (< de1- + conspira)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DECONSPIRA deconspir tranz. (conspirații, secrete etc.) A face cunoscut (tuturor); a da în vileag. /des- + a conspira
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deconspira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deconspir, 3 deconspiră; conj. prez. 1 sg. să deconspir, 3 să deconspire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deconspira (a ~) vb., ind. prez. 3 deconspiră
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deconspira vb., ind. prez. 1 sg. deconspir, 3 sg. și pl. deconspiră
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECONSPIRA vb. v. destăinui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|