opțiuni
  • info

20 de definiții pentru dedulci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEDULCI, dedulcesc, vb. IV. Refl. A se deprinde cu ceva (bun, plăcut); a prinde gust de ceva. – Pref. de- + dulce.

dedulci [At: ȘINCAI, HR. I, 3/33 / V: (reg) dădăl~, dăd~ / Pzi: ~cesc / E: de4 + dulce2] 1 vr (Udp „la”, „cu”) A se obișnui cu ceva plăcut. 2 vr A descoperi un lucru bun. 3 vr A prinde gust pentru ceva. 4 vr A se învăța cu binele. 5 vt (Înv) A îndulci. 6 vr A se deprinde cu un viciu. 7-8 vrt (A mânca sau) a face pe cineva să mănânce de dulce2 în zilele de post Si: a (se) spurca. 9-10 vrt (Pex) (A mânca sau) a da cuiva să mănânce foarte bine Si: a (se) înfrupta.

DEDULCI, dedulcesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se deprinde, a se îndulci cu sau la ceva; a prinde gust de ceva, a se deda cu binele. – De4 + dulce.

DEDULCI, dedulcesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se deprinde cu ceva bun, a prinde gust de ceva bun, a se deda la bine, la viață ușoară și plăcută. Hoții... veniră iarăși, fiindcă se dedulciseră ca calul la tărîțe. ISPIRESCU, L. 372. Dionisiu cel mult dedulcit cu ospețele și cu cupele de vin. ODOBESCU, S. III 288.

A SE DEDULCI mă ~esc intranz. fam. A prinde gustul unor lucruri plăcute, dar puțin accesibile tuturor; a se deprinde (cu ceva bun). /de + dulce

dădălci vr vz dedulci

dădulci vr vz dedulci

dădulcì v. a prinde gust, a se deprinde cu ceva bun: se dădulcise, vezi, la vorbă cu fata ISP. [Lit. a mânca de dulce: sens generalizat].

dădălcésc, V. dedulcesc.

dădulcésc V. dedulcesc.

dedulcésc și dă- (mă) v. refl. Mă îndulcesc, prind gust de ceva, mă înădesc. Și dădăicesc? (Șez. 32, 103). V. pregust și răgăduĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dedulci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dedulcesc, 3 sg. se dedulcește, imperf. 1 sg. mă dedulceam; conj. prez. 1 sg. să mă dedulcesc, 3 să se dedulcească; imper. 2 sg. afirm. dedulcește-te; ger. dedulcindu-mă

!dedulci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se dedulcește, imperf. 3 sg. se dedulcea; conj. prez. 3 să se dedulcească

dedulci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dedulcesc, imperf. 3 sg. dedulcea; conj. prez. 3 sg. și pl. dedulcească

dedulcesc, -ceam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEDULCI vb. v. spurca.

DEDULCI vb. (pop. și fam. fig.) a se spurca. (Se ~ la un trai ușor.)

dedulci vb. v. SPURCA.

*DEDULCI vb. (pop. și fam. fig.) a se spurca. (Se ~ la un trai ușor.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dedulci, dedulcesc v. r. (prost.) 1. (d. clienți) a se obișnui cu o singură prostituată ca parteneră de sex. 2. (d. prostituate) a se obișnui cu un singur client ca partener de sex.

Intrare: dedulci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dedulci
  • dedulcire
  • dedulcit
  • dedulcitu‑
  • dedulcind
  • dedulcindu‑
 singular plural
  • dedulcește
  • dedulciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dedulcesc
 (să)
  • dedulcesc
  • dedulceam
  • dedulcii
  • dedulcisem
a II-a (tu)
  • dedulcești
 (să)
  • dedulcești
  • dedulceai
  • dedulciși
  • dedulciseși
a III-a (el, ea)
  • dedulcește
 (să)
  • dedulcească
  • dedulcea
  • dedulci
  • dedulcise
plural I (noi)
  • dedulcim
 (să)
  • dedulcim
  • dedulceam
  • dedulcirăm
  • dedulciserăm
  • dedulcisem
a II-a (voi)
  • dedulciți
 (să)
  • dedulciți
  • dedulceați
  • dedulcirăți
  • dedulciserăți
  • dedulciseți
a III-a (ei, ele)
  • dedulcesc
 (să)
  • dedulcească
  • dedulceau
  • dedulciră
  • dedulciseră
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dădălci
  • dădălcire
  • dădălcit
  • dădălcitu‑
  • dădălcind
  • dădălcindu‑
 singular plural
  • dădălcește
  • dădălciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dădălcesc
 (să)
  • dădălcesc
  • dădălceam
  • dădălcii
  • dădălcisem
a II-a (tu)
  • dădălcești
 (să)
  • dădălcești
  • dădălceai
  • dădălciși
  • dădălciseși
a III-a (el, ea)
  • dădălcește
 (să)
  • dădălcească
  • dădălcea
  • dădălci
  • dădălcise
plural I (noi)
  • dădălcim
 (să)
  • dădălcim
  • dădălceam
  • dădălcirăm
  • dădălciserăm
  • dădălcisem
a II-a (voi)
  • dădălciți
 (să)
  • dădălciți
  • dădălceați
  • dădălcirăți
  • dădălciserăți
  • dădălciseți
a III-a (ei, ele)
  • dădălcesc
 (să)
  • dădălcească
  • dădălceau
  • dădălciră
  • dădălciseră
dădulci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dedulci, dedulcescverb

  • 1. A se deprinde cu ceva (bun, plăcut); a prinde gust de ceva. DEX '09
    sinonime: spurca
  • diferențiere familiar A se deprinde, a se îndulci cu sau la ceva; a prinde gust de ceva, a se deda cu binele. DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hoții... veniră iarăși, fiindcă se dedulciseră ca calul la tărîțe. ISPIRESCU, L. 372. DLRLC
    • format_quote Dionisiu cel mult dedulcit cu ospețele și cu cupele de vin. ODOBESCU, S. III 288. DLRLC
etimologie:
  • de- + dulce. DEX '09
  • De + dulce DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.