opțiuni
  • info

12 definiții pentru deifica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEIFICA, deific, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.

DEIFICA, deific, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.

deifica vt [At: NEGULICI / P: de-i~ / Pzi: ~ific și (îvr) ~icez / E: fr déifier, lat deificare] (Liv) 1 A considera ceva sau pe cineva ca fiind zeu Si: (înv) a deiface (1). 2-3 A atribui puteri divine (unui obiect sau) unei ființe Si: a zeifica, (înv) a deiface (2-3). 4 (Fig) A cinsti peste măsură.

DEIFICA vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p. i. deific. / < it., lat. deificare].

DEIFICA vb. tr. 1. a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare, fr. déifier)

A DEIFICA deific tranz. 1) (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe un zeu; a adora; a zeifica; a diviniza; a idolatriza; a venera. 2) (ființe) A trece în rândul zeităților; a diviniza; a zeifica; a idolatriza. [Sil. de-i-] /<lat. deificare, fr. déifier

deificà v. 1. a pune în numărul zeilor; 2. fig. a lăuda peste măsură.

*deífic, a -á v. tr. (lat. dei-fico, -fi-cáre, d. deus, zeŭ, și fic, ca în edi-fic). Pun în număru zeilor. Fig. Laud peste măsură. V. apoteozez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deifica (a ~) (livr.) (desp. de-i-) vb., ind. prez. 1 sg. deific, 2 sg. deifici, 3 deifică; conj. prez. 1 sg. să deific, 3 să deifice

deifica (a ~) (de-i-) vb., ind. prez. 3 deifică

deifica vb. (sil. de-i-), ind. prez. 1 sg. deific, 3 sg. și pl. deifică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEIFICA vb. v. zeifica.

DEIFICA vb. a diviniza, a zeifica, (înv.) a indumnezei. (A ~ o ființă muritoare.)

Intrare: deifica
  • silabație: de-i- info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deifica
  • deificare
  • deificat
  • deificatu‑
  • deificând
  • deificându‑
 singular plural
  • deifică
  • deificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deific
 (să)
  • deific
  • deificam
  • deificai
  • deificasem
a II-a (tu)
  • deifici
 (să)
  • deifici
  • deificai
  • deificași
  • deificaseși
a III-a (el, ea)
  • deifică
 (să)
  • deifice
  • deifica
  • deifică
  • deificase
plural I (noi)
  • deificăm
 (să)
  • deificăm
  • deificam
  • deificarăm
  • deificaserăm
  • deificasem
a II-a (voi)
  • deificați
 (să)
  • deificați
  • deificați
  • deificarăți
  • deificaserăți
  • deificaseți
a III-a (ei, ele)
  • deifică
 (să)
  • deifice
  • deificau
  • deificară
  • deificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deifica, deificverb

  • 1. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: zeifica
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.