opțiuni
  • info

20 de definiții pentru dejuga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.

dejuga [At: VARLAAM, C. 249 / V: dezj~, (îvp) desj~, (înv) degiuga, ~jgiun~, dijiuga, (reg) dăj~ / Pzi: ~jug / E: lat desiungere] 1 vt (C.i. vite) A scoate din jug. 2 vt (Pfm; îe) A ~ boii de la car A termina. 3 vt (Înv; fig) A dezrobi. 4 vi (Rar; fig) A ajunge undeva Si: a se așeza, a poposi. 5-6 vi (Reg; îe) A ~ rău (sau la moara frântă) A nimeri la un om rău sau într-un moment nepotrivit. 7 vi (Reg; îe) A ~ la (un) noroc A merge la întâmplare.

DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.

DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134. ◊ Expr. A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități. ◊ Absol. Bejenarii dejugară, aprinseră focurile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva, a poposi, a se așeza. E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25. – Variantă: desjuga (SEVASTOS, C. 303, TEODORESCU, P. P. 454) vb. I.

A DEJUGA dejug 1. tranz. (boii) A elibera din jug. 2. intranz. A se opri cu carul (într-un loc oarecare). /<lat. disjugare

dejugà v. 1. a scoate jugul; 2. fig. a se abate undeva, a se încuiba: sărăcia a dejugat la culcușul nostru ISP. [V. jug).

dăjuga v vz dejuga

dejgiuga v vz dejuga

dezjuga v vz dejuga

digiuga v vz dejuga

DESJUGA vb. I v. dejuga.

dejúg V. dezjug.

desjúg V. dezjug.

dezjúg, a -á v. tr. (din desjug, d. jug). Scot (ĭaŭ) jugu din gîtu viteĭ. V. intr. Poposesc, descalec, mă opresc, mă așez: am dezjugat pe malu rîuluĭ. Fig. Sărăcia dezjugase în casa lor. – Și dejug (ca deșel).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dejuga (a ~) (a scoate din jug) vb., ind. prez. 1 sg. dejug, 2 sg. dejugi, 3 dejugă; conj. prez. 1 sg. să dejug, 3 să dejuge

dejuga (a ~) vb., ind. prez. 3 dejugă

dejuga vb., ind. prez. 1 sg. dejug, 3 sg. și pl. dejugă

dejuga

dejug, -gat prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A dejuga ≠ a înjuga

Intrare: dejuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dejuga
  • dejugare
  • dejugat
  • dejugatu‑
  • dejugând
  • dejugându‑
 singular plural
  • dejugă
  • dejugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dejug
 (să)
  • dejug
  • dejugam
  • dejugai
  • dejugasem
a II-a (tu)
  • dejugi
 (să)
  • dejugi
  • dejugai
  • dejugași
  • dejugaseși
a III-a (el, ea)
  • dejugă
 (să)
  • dejuge
  • dejuga
  • dejugă
  • dejugase
plural I (noi)
  • dejugăm
 (să)
  • dejugăm
  • dejugam
  • dejugarăm
  • dejugaserăm
  • dejugasem
a II-a (voi)
  • dejugați
 (să)
  • dejugați
  • dejugați
  • dejugarăți
  • dejugaserăți
  • dejugaseți
a III-a (ei, ele)
  • dejugă
 (să)
  • dejuge
  • dejugau
  • dejugară
  • dejugaseră
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desjuga
  • desjugare
  • desjugat
  • desjugatu‑
  • desjugând
  • desjugându‑
 singular plural
  • desjugă
  • desjugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desjug
 (să)
  • desjug
  • desjugam
  • desjugai
  • desjugasem
a II-a (tu)
  • desjugi
 (să)
  • desjugi
  • desjugai
  • desjugași
  • desjugaseși
a III-a (el, ea)
  • desjugă
 (să)
  • desjuge
  • desjuga
  • desjugă
  • desjugase
plural I (noi)
  • desjugăm
 (să)
  • desjugăm
  • desjugam
  • desjugarăm
  • desjugaserăm
  • desjugasem
a II-a (voi)
  • desjugați
 (să)
  • desjugați
  • desjugați
  • desjugarăți
  • desjugaserăți
  • desjugaseți
a III-a (ei, ele)
  • desjugă
 (să)
  • desjuge
  • desjugau
  • desjugară
  • desjugaseră
digiuga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dezjuga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dejgiuga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăjuga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dejuga, dejugverb

  • 1. tranzitiv A scoate boii din jug. DEX '09 DLRLC
    antonime: înjuga
    • format_quote Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. DLRLC
    • format_quote După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Bejenarii dejugară, aprinseră focurile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286. DLRLC
    • format_quote (și) absolut O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. DLRLC
    • chat_bubble A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat rar A ajunge sau a se opri undeva; a se așeza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: așeza poposi
    • format_quote E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.