opțiuni
  • info

13 definiții pentru descrunta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCRUNTA, descrunt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. – Pref. des- + [în]crunta.

descrunta [At: C. PETRESCU, C. V. 7 / Pzi: descrunt / E: des- + [în]crunta] 1-2 vtr (D. ochi, sprâncene, față etc.) A(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. 3-4 vtr A(-și) descreți fruntea. 5 vt (Mpp; c.i. persoane) A vindeca de un fel de paralizie a ochilor.

DESCRUNTA, descrunt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. – Des1- + [în]crunta.

DESCRUNTA, descrunt, vb. I. Tranz. (Rar) A îmblînzi privirea, expresia aspră, cruntă a feței. Surîse îndată prin somn unui vis șăgalnic care-i descruntă figura. C. PETRESCU, C. V. 7.

A DESCRUNTA descrunt tranz. rar (sprâncenele, fruntea) A face să se descrunte. /des- + a [în]crunta

A SE DESCRUNTA mă descrunt tranz. A exprima mulțumire, având o mină destinsă. /<des- + a [în]crunta

*descrúnt, a -á v. tr. (d. crunt). Îmĭ descrunt fața, îmĭ iaŭ o față mai veselă, nu așa de cruntă. V. refl. Mă înveselesc la față.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descrunta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. descrunt, 2 sg. descrunți, 3 descruntă; conj. prez. 1 sg. să descrunt, 3 să descrunte

descrunta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 descruntă

descrunta vb., ind. prez. 3 sg. descruntă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCRUNTA vb. v. descreți.

descrunta vb. v. DESCREȚI.

A se descrunta ≠ a (se) încrunta

Intrare: descrunta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descrunta
  • descruntare
  • descruntat
  • descruntatu‑
  • descruntând
  • descruntându‑
 singular plural
  • descruntă
  • descruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descrunt
 (să)
  • descrunt
  • descruntam
  • descruntai
  • descruntasem
a II-a (tu)
  • descrunți
 (să)
  • descrunți
  • descruntai
  • descruntași
  • descruntaseși
a III-a (el, ea)
  • descruntă
 (să)
  • descrunte
  • descrunta
  • descruntă
  • descruntase
plural I (noi)
  • descruntăm
 (să)
  • descruntăm
  • descruntam
  • descruntarăm
  • descruntaserăm
  • descruntasem
a II-a (voi)
  • descruntați
 (să)
  • descruntați
  • descruntați
  • descruntarăți
  • descruntaserăți
  • descruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • descruntă
 (să)
  • descrunte
  • descruntau
  • descruntară
  • descruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descrunta, descruntverb

  • 1. rar A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: descreți antonime: încrunta
    • format_quote Surîse îndată prin somn unui vis șăgalnic care-i descruntă figura. C. PETRESCU, C. V. 7. DLRLC
etimologie:
  • des- + [în]crunta. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.