15 definiții pentru descânta
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCÂNTA, descânt, vb. I. 1. Intranz. A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a îndepărta un farmec, a vindeca de o boală etc. ♦ Tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descântece). 2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. – Lat. *discantare.
descânta v [At: DOSOFTEI, V. S. 218v/21 / V: (îvp) dis~ / Pzi: ~ânt. / E: ml discantare] 1-2 vtr (Adesea cu determinări introduse prin prepoziția „de” care indică scopul acțiunii) A rosti formule considerate magice însoțite sau nu de gesturi rituale, cu scopul de a vindeca o boală sau a îndepărta un rău, un farmec Si: (îvr) a oropsi, (reg) a ormoci. 3 vt (Pex) A fermeca pe cineva pentru a face rău. 4 vi (Reg; la unele jocuri de copii) A număra rostind formule ritmice, pentru a alege jucătorul care urmează să-i caute sau să-i prindă pe ceilalți participanți. 5 vi (Trs; Ban) A rosti strigături în timpul dansului popular Si: a chiui. 6-7 vti (Fig) A impresiona puternic pe cineva Si: a încânta, a subjuga. 8-9 vti (Fam) A încerca să convingă (pe cineva), spunând lucruri nesincere sau lingușitoare. 10 vt (Fig) A mustra pe cineva. 11 vt (Fig) A bate pe cineva la cap. 12 vr (Pex) A vorbi pentru sine Si: a îngâna, a mormăi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCÂNTA, descânt, vb. I. 1. Intranz. A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală. ♦ Tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descântece). 2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. – Lat. discantare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESCÂNTA descânt 1. intranz. A fi descântător; a se ocupa cu descântecele. 2. tranz. (persoane) 1) A supune acțiunii unui descântec. 2) pop. A trata cu vorbe de ocară; a ocărî; a certa; a batjocori. /<lat. discantare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descântà v. 1. a rosti descântece sau vrăji (pentru vindecarea unor boale!); 2. fig. a căuta să convingă prin vorbe (mai mult ironic): cât lam descântat eu! [V. încântà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCÎNTA, descînt, vb. I. 1. Intranz. (În practicile magice) A rosti descîntece însoțite de anumite gesturi magice pentru a obține îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală sau de o patimă etc. Am scăpat-o de boli, descîntîndu-i. SADOVEANU, Z. C. 122. Deschide-mi ca să viu să-ți descînt de spaimă. ALECSANDRI, T. I 38. Aduceți descîntător Să-mi descînte să nu mor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. ◊ Fig. Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43. ♦ Tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descîntece). Au început să... le descînte [pe fete] ca să doarmă adînc. SBIERA, P. 276. Nani, nani, cu mama, Că mama te-a descînta Să te faci un viteaz mare. ALECSANDRI. P. P. 381. ◊ Fig. Acum, mîndro, voi să-mi cînți, Inimioara să-mi descînți. TEODORESCU, P. P. 626. 2. Tranz. A certa, a mustra, a bate la cap. Cît stătuse țîțaca Leona cu mine ca să mă descînte, motanul... se plictisise singur. SADOVEANU, N. F. 34. Las’ pe bătrîni să te descînte și să te judece ei în legea lor, că nu-ți mai trebuie alt popă. CREANGĂ, A. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descînt, a -á v. tr. și intr. (d. cînt). Rostesc descîntece cuĭva ca să-l vindec de o boală: a descînta de deochĭ. Fig. Caut să conving, instruesc pin vorbă lungă: eŭ destul ĭ-am (dativ) descîntat (saŭ cîntat) saŭ l-am descîntat, dar el nu m’a ascultat! Vechĭ. Farmec, vrăjesc. V. boscorodesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descânt, 2 sg. descânți, 3 descântă; conj. prez. 1 sg. să descânt, 3 să descânte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descânta (a ~) vb., ind. prez. 3 descântă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descânta vb., ind. prez. 1 sg. descânt, 3 sg. și pl. descântă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCÂNTA vb. v. vrăji.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCÎNTA vb. a face, a fermeca, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (Îi ~ cu ulcica.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
descînta (-t, -at), vb. – 1. A face farmece, a înșira formule magice. – 2. A seduce cu vorbe, a ademeni. – 3. A plictisi, a deranja cu discursuri. – Mr. discîntu, discîntare, megl. discǫnt. Lat. *dĭscantāre (Pușcariu 508; Candrea-Dens., 356; Tiktin; Candrea); cf. friul. diskanta și, pentru semantism, fr. enchanter, sp. encantar. – Der. descîntat, s. n. (vrajă, farmec, magie); descîntător, s. m. (vrăjitor); descîntătoare, s. f. (vrăjitoare); descîntătură, s. f. (vrajă, farmec); descîntec, s. n. (formulă magică, cîntec ce are puteri magice). Cf. cînta.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
descânta, descânt, vb. – 1. (intranz.) A dezlega de vrajă. 2. (tranz.) A fermeca, a vrăji. – Lat. *discantare (Pușcariu, CDDE, Tiktin, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
descânta, descânt v. t. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
descânta, descântverb
- 1. A rosti descântece însoțite de anumite gesturi magice pentru a îndepărta un farmec, a vindeca de o boală etc. DEX '09 DLRLC
- Am scăpat-o de boli, descîntîndu-i. SADOVEANU, Z. C. 122. DLRLC
- Deschide-mi ca să viu să-ți descînt de spaimă. ALECSANDRI, T. I 38. DLRLC
- Aduceți descîntător Să-mi descînte să nu mor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. DLRLC
- Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43. DLRLC
-
- Au început să... le descînte [pe fete] ca să doarmă adînc. SBIERA, P. 276. DLRLC
- Nani, nani, cu mama, Că mama te-a descînta Să te faci un viteaz mare. ALECSANDRI. P. P. 381. DLRLC
- Acum, mîndro, voi să-mi cînți, Inimioara să-mi descînți. TEODORESCU, P. P. 626. DLRLC
-
-
-
- Cît stătuse țîțaca Leona cu mine ca să mă descînte, motanul... se plictisise singur. SADOVEANU, N. F. 34. DLRLC
- Las’ pe bătrîni să te descînte și să te judece ei în legea lor, că nu-ți mai trebuie alt popă. CREANGĂ, A. 154. DLRLC
-
etimologie:
- *discantare DEX '09