9 definiții pentru deserviciu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESERVICIU, deservicii, s. n. Prejudiciere (neintenționată) adusă unei persoane; contraserviciu (2). – Pref. de- + serviciu.
deserviciu sn [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: de(s)- + serviciu] 1 Faptă dezavantajoasă. 2 Contraserviciu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESERVICIU, deservicii, s. n. Faptă neconvenabilă, dezavantajoasă; contraserviciu (2). – Des1- + serviciu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESERVICIU s. n. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2). (< des- + serviciu)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DESERVICIU ~i n. Faptă care dezavantajează pe cineva. [Sil. -vi-ciu] /des- + serviciu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deserviciu s. n., pl. deservicii, art. deserviciile (desp. -ci-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*deserviciu [ciu pron. cĭu] s. n., pl. deservicii, art. deserviciile (-ci-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deserviciu s. n., pl. deservicii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESERVICIU s. contraserviciu. (I-a făcut un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: deservicĭu
substantiv neutru (N54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
deserviciu, deserviciisubstantiv neutru
- sinonime: contraserviciu
etimologie:
- de- + serviciu. DEX '09 MDN '00