opțiuni
  • info

12 definiții pentru deshăma

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESHĂMA, desham, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Pref. des- + [în]hăma.

deshăma [At: LB / V: (îrg) deh~ / Pzi: desham și (reg) deshăm / E: des- + (în)hăma] 1 vt A scoate hamul de pe animalul de tracțiune. 2 vt A desprinde animalul de tracțiune de la un vehicul. 3 vt A desprinde un vehicul de animalul de tracțiune. 4 vt (Mun; Olt; îf dehăma) A secătui pe cineva de puteri. 5-6 vtr (Mun; Mol; îf dehăma; d. obiecte de îmbrăcăminte) A (se) zdrențui.

DESHĂMA, desham, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Des1- + [în]hăma.

DESHĂMA, desham, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la căruță. Am deshămat, cu badea Dumitru, calul. SADOVEANU, P. S. 49. Au fost deshămați caii de la o trăsură, al cărei birjar turc adormise pe capră. BART, E. 205. Caii de poștă nu merg decît deshămați pînă în valea Petricicăi. NEGRUZZI, S. I 308. ◊ Absol. Mai mă învîrtesc pe lîngă căruță, desham, dau la cai niște ovăz. PREDA, Î. 92.

A DESHĂMA desham tranz. (cai) A scoate din ham. /des- + a [în]hăma

deshămà v. a scoate caii din hamuri.

deshám, a -hămá v. tr. Scot din ham, ĭaŭ hamurile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deshăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desham, 2 sg. deshami, 3 deshamă; conj. prez. 1 sg. să desham, 3 să deshame; imper. 2 sg. afirm. deshamă

deshăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desham, 2 sg. deshami, 3 deshamă; conj. prez. 3 să deshame

deshăma vb., ind. prez. 1 sg. desham, 3 sg. deshamă

deshăma

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A deshăma ≠ a înhăma

Intrare: deshăma
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deshăma
  • deshămare
  • deshămat
  • deshămatu‑
  • deshămând
  • deshămându‑
 singular plural
  • deshamă
  • deshămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desham
 (să)
  • desham
  • deshămam
  • deshămai
  • deshămasem
a II-a (tu)
  • deshami
 (să)
  • deshami
  • deshămai
  • deshămași
  • deshămaseși
a III-a (el, ea)
  • deshamă
 (să)
  • deshame
  • deshăma
  • deshămă
  • deshămase
plural I (noi)
  • deshămăm
 (să)
  • deshămăm
  • deshămam
  • deshămarăm
  • deshămaserăm
  • deshămasem
a II-a (voi)
  • deshămați
 (să)
  • deshămați
  • deshămați
  • deshămarăți
  • deshămaserăți
  • deshămaseți
a III-a (ei, ele)
  • deshamă
 (să)
  • deshame
  • deshămau
  • deshămară
  • deshămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deshăma, deshamverb

  • 1. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: înhăma
    • format_quote Am deshămat, cu badea Dumitru, calul. SADOVEANU, P. S. 49. DLRLC
    • format_quote Au fost deshămați caii de la o trăsură, al cărei birjar turc adormise pe capră. BART, E. 205. DLRLC
    • format_quote Caii de poștă nu merg decît deshămați pînă în valea Petricicăi. NEGRUZZI, S. I 308. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Mai mă învîrtesc pe lîngă căruță, desham, dau la cai niște ovăz. PREDA, Î. 92. DLRLC
etimologie:
  • des- + [în]hăma. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.