opțiuni
  • info

14 definiții pentru despărțământ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂRȚĂMÂNT, despărțăminte, s. n. (Înv.) Despărțitură; secție. – Despărți + suf. -ământ (după fr. département).

DESPĂRȚĂMÂNT, despărțăminte, s. n. (Înv.) Despărțitură; secție. – Despărți + suf. -ământ (după fr. département).

despărțământ sn [At: RUS, I. I, 197/15 / V: ~țim~ / Pl: ~minte și (înv) ~uri / E: despărți + -ământ] (Înv) 1-5 Despărțire (10-14). 6 Detașament militar Si: (înv) despărțitură (60). 7 (Blg) Diviziune a regnului vegetal sau animal. 8 (Rar) Parte. 9 Loc izolat. 10 (Reg) Sept.

despărțimânt sn vz despărțământ

DESPĂRȚĂMÎNT, despărțăminte, s. n. (Învechit) Despărțitură; secție. V. departament. (Atestat în forma despărțimînt) La cimitirul cel nou din Piscul Voevodesei... acum există mai multe despărțiminte pentru morții care în viață au rătăcit pe căile diverselor schisme ale bisericii. C. PETRESCU, A. 464. – Variantă: despărțimînt s. n.

DESPĂRȚIMÎNT s. n. v. despărțămînt.

despărțimânt n. 1. loc separat; 2. una din diviziunile regnului vegetal: despărțimântul criptogamelor.

despărțimînt n., pl. inte (d. a despărți, după fr. département, d. départir și it. dipártimento, d. dipartire). Despărțitură, despărțire, departament, diviziune, secțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despărțământ (înv.) s. n., pl. despărțăminte

despărțământ (înv.) s. n., pl. despărțăminte

despărțământ s. n., pl. despărțăminte

despărțimânt, -minte.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPĂRȚIMÂNT s. v. căsuță, compartiment, despărțire, despărțitură.

despărțimînt s. v. CĂSUȚĂ. COMPARTIMENT. DESPĂRȚIRE. DESPĂRȚITURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

despărțământ, despărțăminte, s.n. – (înv.) Departament, diviziune. – Din despărți (< lat. *dispartire) + suf. -ământ (după fr. département) (DEX, MDA).

Intrare: despărțământ
despărțământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despărțământ
  • despărțământul
  • despărțământu‑
plural
  • despărțăminte
  • despărțămintele
genitiv-dativ singular
  • despărțământ
  • despărțământului
plural
  • despărțăminte
  • despărțămintelor
vocativ singular —
plural —
despărțimânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despărțimânt
  • despărțimântul
  • despărțimântu‑
plural
  • despărțiminte
  • despărțimintele
genitiv-dativ singular
  • despărțimânt
  • despărțimântului
plural
  • despărțiminte
  • despărțimintelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despărțământ, despărțămintesubstantiv neutru

  • 1. învechit Despărțitură, secție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: despărțitură secție
    • format_quote La cimitirul cel nou din Piscul Voevodesei... acum există mai multe despărțiminte pentru morții care în viață au rătăcit pe căile diverselor schisme ale bisericii. C. PETRESCU, A. 464. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.