9 definiții pentru destinatoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESTINATORIU, -IE, destinatorii, adj. (Livr.) Care fixează o destinație. – Din fr. destinatoire.
destinatoriu, ~ie a [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr destinatoire] 1-2 Care fixează o destinație (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESTINATORIU, -IE, destinatorii, adj. Care fixează o destinație. – Din fr. destinatoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESTINATORIU, -IE adj. (Jur.) Care fixează o destinație. [Pron. -riu. / cf. fr. destinatoire, lat. destinatorius].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESTINATORIU, -IE adj. care fixează o destinație. (< fr. destinatoire, lat. destinatorius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*destinatóriŭ, -ie adj. (d. destina) Care regulează destinațiunea: clauză destinatorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
destinatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. destinatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. destinatorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
destinatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. destinatorie (-ri-e); pl. m. și f. destinatorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
destinatoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. destinatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. destinatorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: destinatorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
destinatoriu, destinatorieadjectiv
- 1. Care fixează o destinație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- destinatoire DEX '09 DEX '98 DN