DESCALIFICA, descalific, vb. I. Tranz. 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvârșit-o); a dezonora. 2. A elimina o persoană sau o echipă dintr-o competiție sportivă din cauza săvârșirii unor abateri. 3. Refl. A-și pierde calificarea (profesională). – Pref. de- + califica.

descalifica [At: EFTIMIU, N. 84 / Pzi: ~ific / E: des- + califica] 1 vt A considera că cineva nu merită respect sau stimă datorită unui comportament sau unor fapte reprobabile Si: a dezonora. 2 vt A exclude pe cineva dintr-o competiție sportivă sau dintr-o echipă datorită unor abateri de la regulament sau pentru un comportament inadecvat. 3 vt (Înv) A declara pe cineva nedemn de a se bate în duel. 4 vr A-și pierde calificarea profesională.

DESCALIFICA, descalific, vb. I. Tranz. 1. A declara pe cineva nedemn de stima, de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvârșit-o); a dezonora. 2. A elimina o persoană sau o echipă dintr-o competiție sportivă pentru abateri de la regulament sau pentru comportare nesportivă. 3. Refl. A-și pierde calificarea (profesională). – Des¹- + califica.

DESCALIFICA, descalific, vb. I. Tranz. 1. A declara (pe cineva) nedemn de stima sau respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvîrșit-o); a dezonora. V. reproba. Un imperativ drastic, înscris în inimi, descalifica haimanaua care se purta cu o femeie... inelegant. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 142. 2. A declara nedemn și a exclude pe cineva dintr-o competiție sportivă pentru abateri de la regulamentul de concurs sau pentru comportare nesportivă. ♦ (În trecut, ca rămășiță a moravurilor feudale) A declara (pe cineva) nedemn de a se bate în duel. A vrut să-și ridiculizeze adversarul. Ei! să-i fie de bine! Eu nu descalific băiatul. CAMIL PETRESCU, T. I 131.

DESCALIFICA vb. I. tr. A declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora. ♦ A exclude dintr-o competiție (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, pentru abateri, încălcarea anumitor reguli etc. [P.i. descalific, 3,6 -că, var. discalifica vb. I. / < fr. disqualifier, după califica].

DESCALIFICA vb. I. tr. 1. a declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora. 2. a exclude dintr-o competiție (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, abateri, încălcarea anumitor reguli etc. II. refl. a-și pierde calificarea profesională. (după fr. disqualifier)

A DESCALIFICA descalific tranz. 1) (persoane) A face să se descalifice. 2) (sportivi sau echipe sportive) A exclude dintr-o competiție pentru purtare nedemnă sau pentru încălcarea regulamentului. /des- + a califica

A SE DESCALIFICA mă descalific intranz. 1) A deveni nedemn de stima altora (ca urmare a unei fapte reprobabile). 2) A-și pierde calificarea profesională. /des- + a (se) califica

discalifica v vz descalifica

DISCALIFICA vb. I. v. descalifica.

descalifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descalific, 2 sg. descalifici, 3 descalifică; conj. prez. 1 sg. să descalific, 3 să descalifice

descalifica (a ~) vb., ind. prez. 3 descalifică

descalifica vb., ind. prez. 1 sg. descalific, 3 sg. și pl. descalifică; ger. descalificând

descalifica (ind. prez. 3 sg. și pl. descalifică)

DESCALIFICA vb. v. dezonora.

DESCALIFICA vb. a (se) dezonora. (S-a ~ pe viață.)

A se descalifica ≠ a (se) califica