DISCO adj. invar., s. m. (Muzică) de factură modernă; după care se dansează în discoteci. – Din engl., fr. disco.

disco [At: DLR / E: eg, fr disco] 1-2 si, a (Muzică la modă între anii 1975-1980) care este destinată în special dansului. 3 si (Pex; fam) Discotecă (4).

DISCO² adj. inv., s. n. (gen de muzică) de factură modernă, după care se dansează în discoteci. (< engl., fr. disco)

disco s., adj. inv. (muz.) Gen de muzică modernă, de dans, în discoteci ◊ „G. D. – steaua cea mai strălucitoare a muzicii interpretative românești, tip disco, acoperă câteva secvențe antrenant incantatorii.” Luc. 10 II 79 p. 4. ◊ „Avem nevoie, uneori, și de puțin divertisment ritmic – și o doză de muzică disco ne bine dispune oricând.” Săpt. 22 VI 79 p. 7. ◊ „[...] o Samanthă feministă cu menajamente, ateistă sută la sută, citită, îmbrăcată în trening fiindcă «blugii nu mai sunt la modă», dansatoare disco, amatoare de Beethoven, de Bee Gees, de jogging, de coafură «afro» și de expresii «pe radical».” R.l. 6 VII 81 p. 2. ◊ „Topuri separate? Adică de hard, reggae, disco etc.?” Săpt. 28 IX 84 p. 7; v. și R.l. 19 IV 79 p. 7 (din engl., fr. disco; BD 1967, DMC 1978; DEX-S)

disco-ghid-rock s. n. ◊ „De curând a apărut, în cadrul Editurii Muzicale, remarcabila carte Disco-ghid-rock de Daniela Caraman Fotea și Florian Lungu. După cum mărturiseau dotații autori, compartimentul rock tinde să devină un apelativ al contextului muzicii ușoare contemporane, spre a se deosebi de muzica ușoară de factură tradițională.” Săpt. 10 II 78 p. 7. ◊ „Daniela Caraman Fotea, Florian Lungu. Disco-ghid-rock, ed. a II-a revăzută și adăugită.” Cont. 31 XI 79 p. 8 (din disco + ghid + rock)

disco² s. n.

*disco adj. invar., s. n.

DÍSCO (abreviere de la discotecă) subst. Stil de muzică populară americană destinată dansului, avându-și debutul în jurul anului 1980; muzică modernă după care se dansează în discoteci.