19 definiții pentru distruge

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTRUGE, distrug, vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distrusei, part. distrus] – Din it. distruggere.

DISTRUGE, distrug, vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distrusei, part. distrus] – Din it. distruggere.

distruge [At: NEGULICI / V: ~ui, destrui, des~ / Pzi: distrug / E: fr détruire, it distruggere] 1-2 vtr A dispărea sau a face să nu mai existe (stricând, arzând, spărgând, dărâmând etc.) Si: a (se) devasta, a (se) nimici, (înv) a (se) nimicnici, a (se) oscârbi, a (se) prăpădi, a (se) pustii, a (se) rade, (reg) a (se) răntui, a (se) răvăși, a (se) ruina, a (se) strica. 3 vt (C.i. organe sau componente ale corpului omenesc) A produce traumatisme (grave) Si: a răni. 4 vt (C.i. ființe) A omorî. 5 vt (Pex; c.i. ființe) A zdrobi. 6-7 vtr (Fig) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă întreaga sănătate, avere, liniște sufletească etc. Si: (îrg) a omorî, (îvp) a răpune, a (se) ruina, a (se) rupe, a (se) sărăci.

DISTRUGE, distrug, vb. III. Tranz. (Cu privire la obiecte concrete) A face să nu mai existe (spărgînd, ruinînd etc.); a nimici. Aceste ape violente, care rup stînci, doboară copaci, distrug drumuri și locuințe omenești... se numesc torenți. MINERALOGIA 53. [Apa] își îndreaptă torentele de înaltă tensiune asupra munților, distrugîndu-i. BOGZA, C. O. 179. ◊ Absol. Vîntul... poate și măcina și distruge. MINERALOGIA 29. ◊ Fig. I-a distrus fericirea. – Forme gramaticale: perf. s. distrusei, part. distrus.

DISTRUGE vb. III. tr. A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrug, perf. s. -usei, part. -us. / < it. distrugere].

DISTRUGE vb. tr. a face să nu mai existe; a nimici. (< it. distruggere)

A DISTRUGE distrug tranz. 1) A face să se distrugă. 2) (persoane, animale, plante, localități etc.) A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi. /<it. distruggere

A SE DISTRUGE mă distrug intranz. 1) (despre construcții) A se preface în ruine; a se dărâma; a se ruina. 2) fig. (despre persoane) A deveni sărac; a-și pierde întreaga avere; a sărăci; a se ruina. 3) A-și pierde sănătatea. /<it. distruggere

distruge v. 1. a dărâma o clădire; 2. fig. a nimici, a face să dispară: a distruge prejudiciile; 3. a se nimici mutual.

DELENDA CARTHAGO (lat.) (Caton senior)= Cartagena trebue distrusă. Vorbele cu care Caton cel bătrîn își sfîrșea toate cuvîntările, pentru ca să împingă pe Romani la luptă. Noi vrem pămînt era delenda Carthago al multor oameni politici din România de după 1907.

* distrúg, -ús a -úge v. tr. (it. distrúggere, d. lat. de-strúere; fr. détruire. V. con- și în-struesc, ob-struez). Nimicesc, dărîm, desființez: Romaniĭ aŭ distrus Cartaginea, (fig.) știința distruge prejudiciile. Ucid, suprim. V. refl. Mă nimicesc: sistemele lor se distrug reciproc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

distruge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrug, 3 sg. distruge; conj. prez. 1 sg. să distrug, 3 sg. să distru; ger. distrugând; part. distrus

distruge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrug, 1 pl. distrugem, imperf. 3 sg. distrugea; ger. distrugând; part. distrus

distruge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrug, 1 pl. distrugem; part. distrus

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISTRUGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfârși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (I-a ~ pe toți.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. v. vătăma. 8. v. mistui. 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mânca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)

DISTRUGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ regiunea.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur si simplu lotul în cale.) 3. a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ întreaga populație.) 4. a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. a ataca, a strica, a vătăma, a zdruncina, (fig.) a ruina. (Aceste eforturi i-au ~ sănătatea.) 8. a mistui, a nimici, a prăpădi. (Focul a ~ totul.) 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mînca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)

A distruge ≠ a edifica, a zidi, a făuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

distruge (distrug, distrus), vb. – A face să nu mai existe; a nimici, a ruina. It. distruggere.Der. distructiv, adj.; distrucți(un)e, s. f.; distrugător, adj.

Intrare: distruge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • distruge
  • distrugere
  • distrus
  • distrusu‑
  • distrugând
  • distrugându‑
singular plural
  • distruge
  • distrugeți
  • distrugeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • distrug
(să)
  • distrug
  • distrugeam
  • distrusei
  • distrusesem
a II-a (tu)
  • distrugi
(să)
  • distrugi
  • distrugeai
  • distruseși
  • distruseseși
a III-a (el, ea)
  • distruge
(să)
  • distru
  • distrugea
  • distruse
  • distrusese
plural I (noi)
  • distrugem
(să)
  • distrugem
  • distrugeam
  • distruserăm
  • distruseserăm
  • distrusesem
a II-a (voi)
  • distrugeți
(să)
  • distrugeți
  • distrugeați
  • distruserăți
  • distruseserăți
  • distruseseți
a III-a (ei, ele)
  • distrug
(să)
  • distru
  • distrugeau
  • distruseră
  • distruseseră
destruge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
distrui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

distruge, distrugverb

  • 1. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aceste ape violente, care rup stînci, doboară copaci, distrug drumuri și locuințe omenești... se numesc torenți. MINERALOGIA 53. DLRLC
    • format_quote [Apa] își îndreaptă torentele de înaltă tensiune asupra munților, distrugîndu-i. BOGZA, C. O. 179. DLRLC
    • format_quote Vîntul... poate și măcina și distruge. MINERALOGIA 29. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv figurat A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. DEX '09 DEX '98
      • format_quote I-a distrus fericirea. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.