6 definiții pentru emers
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
emers, ~ă a [At: LM / Pl: ~rși, ~e / E: emerge] (Îoc submers; d. radiații, corpuri etc.) 1 Care a ieșit dintr-un mediu după ce l-a străbătut. 2 (D. plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei.
EMERS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMERS, -Ă adj. 1. care iese la suprafața apei. 2. (bot.; despre muguri, nervuri) bine reliefat pe suprafața unui organ. ◊ (despre plante acvatice) la care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. (< germ. emers)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EMERS ~să (~și, ~se) (despre plante) Care are organele dezvoltate la suprafața apei. /<germ. emers
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*emérg, emérs, a emerge v. intr. (lat. e-mérgere. V. merg). Ĭes, mă văd deasupra apeĭ: o stîncă emergea din apă. Întrec în înălțime, ĭes deasupra mediuluĭ. Fig. Răsar, apar, mă manifest: virtutea emerge încet-încet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emers adj. m., pl. emerși; f. sg. emersă, pl. emerse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
emers, emersăadjectiv
- 1. Care apare, care iese din apă. DNantonime: submers
- 1.1. (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. DN
- 1.2. (Despre muguri, nervuri) Bine reliefat pe suprafața unui organ. MDN '00
-
etimologie:
- emers DN