O definiție pentru eortologhion
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
eortologhion (-oane), s. n. – 1. Calendar al sărbătorilor religioase. – 2. Carte care conține imnurile tuturor sărbătorile de peste an. Ngr. ἐορτολόγιον.
Intrare: eortologhion
eortologhion substantiv neutru
| substantiv neutru (N12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)