opțiuni
  • info

16 definiții pentru erija

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERIJA, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.

ERIJA, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.

erija [At: COSTINESCU / V: (iuz) erige / Pzi: ~jez / E: fr ériger] 1 vt (înv; c. i. statui, monumente etc.) A așeza în poziție verticală. 2 vt (Înv; c. i. un așezământ, o instituție etc.) A întemeia. 3 vt (Înv; de obicei urmat de determinări introduse prin pp „în”) A ridica la o condiție superioară. 4 vr (Urmat de determinări introduse prin pp „în”) A-și atribui, fără nici un drept, un rol, o funcție sau o situație care conferă autoritate. 5 vr A se da drept... 6 vr A vrea să treacă drept...

ERIJA, erijez, vb. I. Refl. (Franțuzism; urmat de determinări introduse prin prep. «în») A-și atribui fără nici un drept un rol, o situație, care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... A se erija în conducător.

ERIJA vb. I. refl. A-și aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept... [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. ériger, cf. it., lat. erigere – a înălța].

ERIJA vb. refl. a-și aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept... (< fr. ériger)

A SE ERIJA mă ~ez intranz. A-și atribui fără nici un drept un rol sau o situație care conferă autoritate. ~ în rol moralist. /<fr. ériger

erige v vz erija

erige (refl.) v. a-și atribui o autoritate pe nedrept: a se erige în reformator.

*eríg, a eríge (lat. é-rigo, e-rigere, a rîdica. P. lipsa participiuluĭ, cp. cu corig și dirig) și erijez v. tr. (fr. ériger). Rîdic, înalț: a erija o statuă. Instituĭ, creez: a erija un tribunal. Rîdic în rang: a erija un sat la rangu de oraș. V. refl. Îmĭ ĭaŭ rolu de: a te erija în (fr. en) moralizator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

erija (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă erijez, 3 se erijează, 1 pl. ne erijăm; conj. prez. 1 sg. să mă erijez, 3 să se erijeze; imper. 2 sg. afirm. erijează-te; ger. erijându-mă

!erija (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se erijează, 1 pl. ne erijăm; conj. prez. 3 să se erijeze; ger. erijându-se

erija vb., ind. prez. 1 sg. erijez, 3 sg. și pl. erijează, 1 pl. erijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. erijeze; ger. erijând

erija (ind. prez. 3 sg. și pl. erijează, 1 pl. erijăm, ger. erijînd)

erige vb., ind. prez. 1 sg. erig, 3 sg. și pl. erigă[1]

  1. 3 sg. erige, 3 pl. erig — Octavian Mocanu

erijez, -jează 3, -jam 1 imp.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

erija (erijez, erijat), vb. – A ridica, a înălța. – Var. (înv.) erige. Fr. ériger. Pentru var. cf. dubletele corija-corije, dirija-dirije, etc.

Intrare: erija
verb (V203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • erija
  • erijare
  • erijat
  • erijatu‑
  • erijând
  • erijându‑
 singular plural
  • erijează
  • erijați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • erijez
 (să)
  • erijez
  • erijam
  • erijai
  • erijasem
a II-a (tu)
  • erijezi
 (să)
  • erijezi
  • erijai
  • erijași
  • erijaseși
a III-a (el, ea)
  • erijează
 (să)
  • erijeze
  • erija
  • erijă
  • erijase
plural I (noi)
  • erijăm
 (să)
  • erijăm
  • erijam
  • erijarăm
  • erijaserăm
  • erijasem
a II-a (voi)
  • erijați
 (să)
  • erijați
  • erijați
  • erijarăți
  • erijaserăți
  • erijaseți
a III-a (ei, ele)
  • erijează
 (să)
  • erijeze
  • erijau
  • erijară
  • erijaseră
verb (V664)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • erige
  • erigere
 —
  • erigând
  • erigându‑
 singular plural
  • erige
  • erigeți
  • erigeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • erig
 (să)
  • erig
  • erigeam
 — —
a II-a (tu)
  • erigi
 (să)
  • erigi
  • erigeai
 — —
a III-a (el, ea)
  • erige
 (să)
  • erigă
  • erigea
 — —
plural I (noi)
  • erigem
 (să)
  • erigem
  • erigeam
 — —
a II-a (voi)
  • erigeți
 (să)
  • erigeți
  • erigeați
 — —
a III-a (ei, ele)
  • erig
 (să)
  • erigă
  • erigeau
 — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

erija, erijezverb

  • 1. (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A se erija în conducător. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.