4 definiții pentru estru (zool.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
estru1 sm [At: DN3 / S și: oestru / Pl: eștri / E: fr oestre] (Zlg) Insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale Si: (pop) streche (1).
ESTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avîntată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun]
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESTRU1 s. m. muscă parazitară a oilor; strechea oilor. (< fr. oestre, lat. oestrus, gr. oistros)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OESTRU s.m. și n. v. estru.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M63) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M62) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
estru, eștrisubstantiv masculin
- 1. Insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale. DNsinonime: streche
etimologie:
- oestrus DN