foiofiu sm [At: MARIAN, T. 336 / V: ~foi, ~ionțiu, fonfiu, fonchiu, ~ianfir, ~iamfir, ~iumfie sf / Pl: ? / E: mg folyό-fii] (Bot; reg) Saschiu (Vinca herbacea).

foĭofíŭ și foĭofóĭ m. (ung. folvö-fü, pervincă, d. folvó, curgător, și fü, plantă. Cp. cu saschiŭ). Pervincă. – Și fonfíŭ, fonchíŭ, foĭunfíe.

foiamfir sm vz foiofiu

foianfir sm vz foiofiu

foiofoi sm vz foiofiu

foionțiu sm vz foiofiu

foiumfie sf vz foiofiu

fonchiu sm vz foiofiu

fonfiu sm vz foiofiu

foiofoiu m. Bot. V. fonchiu.

fonchiu m. Bot. alt nume dat pervincei. [Banat fonfiu (de unde alterațiunile populare foiofoiu, foaie ’n fir). [Origină necunoscută].

fonchiŭ, V. foĭoriŭ.

fonfíŭ, V. foĭofiŭ.

pervíncă f., pl. e și ĭ (lat. pervinca, fr. pervenche). O plantă de grădină cu tulpina întinsă pe pămînt (vinca herbácea) saŭ tîrîtoare (vinca minor), cu florĭ albastre, roșiĭ și rar albe. – Se maĭ numește și brebănoc, cununiță, foĭofiŭ, foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe’n fir, merișor, saschiŭ ș. a.

fonchiu (fonfiu), s.n. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, saschiu.

fonfiu s.m. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, fonchiu, saschiu.