FRONTISPICIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu; p. ext. fațada principală a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium.

frontispiciu sn [At: ODOBESCU, S. III, 73 / V: (înv) fruntespiț / Pl: ~ii, (înv) ~ ce / E: fr frontispice, lat frontispicium] 1 (Aht; înv) Fațada principală a unui edificiu. 2 (Aht) Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu. 3 Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri ilustrând cuprinsul lucrării etc. 4 Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații.

*FRONTISPICIU (pl. -cii) sn. 1 💒 Fațada principală a unei clădiri mari ¶ 2 📰 Titlul de pe prima pagină a unei cărți, împodobit cu figuri sau desenuri [fr.].

FRONTISPICIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium.

FRONTISPICIU, frontispicii, s. n. 1. Fațada principală a unui edificiu sau a unui monument. Prăvăliile aveau frontispicii pentagonale foarte sobre, dar nu lipsite de eleganță. V. ROM. noiembrie 1953, 14. Trecură pe sub portalul cu numele gospodăriei scris pe frontispiciu. MIHALE, O. 115. Pe frontispiciu n-avea nici o inscripțiune votivă. ODOBESCU, S. III 73. 2. Prima pagină a unei cărți, care pe lîngă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizînd qjiprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzînd titlul și unele indicații. Pe frontispiciul «Scînteii» este scris: «Proletari din toate țările, uniți-vă!».

FRONTISPICIU s.f. 1. Fațada, fața principală a unui edificiu, a unui monument etc. 2. Prima pagină (ilustrată uneori cu viniete) a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ♦ Partea de sus de pe pagina întîi a unui ziar, unde sunt scrise titlul și alte indicații. [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. fr. frontispice, lat. frontispicium < frons – frunte, inspicio – a privi].

FRONTISPICIU s. f. 1. partea superioară a fațadei principale a unui edificiu, monument etc. 2. prima pagină a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ◊ partea de sus de pe pagina întâi a unui ziar. (< fr. frontispice, lat. frontispicium)

FRONTISPICIU ~i n. 1) Parte superioară a fațadei unui edificiu sau a unui monument. 2) Fațadă principală a unui edificiu. 3) Pagină a unei cărți pe care este imprimat titlul și numele autorului; foaie de titlu. 4) Planșă ilustrată, plasată înaintea foii de titlu. 5) Parte superioară a primei pagini de ziar, cuprinzând denumirea ziarului și alte indicații. [Sil. -pi-ciu] /<fr. frontispice, lat. frontispicium

frontispiciu n. 1. fața principală a unui mare edificiu; 2. titlul unei cărți, pus la prima pagină și ornat cu figuri sau cu desenuri.

frontispíciŭ n. (lat. frontispicium, d. frons, frunte, și -spiciŭ ca în auspiciŭ. V. spectru). Fața principală a unuĭ monument, a unuĭ edificiŭ, a uneĭ cărțĭ.

fruntespiț sn vz frontispiciu

frontispiciu s. n., art. frontispiciul; pl. frontispicii, art. frontispiciile (desp. -ci-i-)

frontispiciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. frontispiciul; pl. frontispicii, art. frontispiciile (-ci-i-)

frontispiciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. frontispiciul; pl. frontispicii, art. frontispiciile (sil. -ci-i-)