10 definiții pentru fungă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUNGĂ, fungi, s. f. Parâmă din grupul manevrelor curente ale unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei vele. – Cf. it. fionco.
FUNGĂ, fungi, s. f. Parâmă din grupul manevrelor curente ale unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei vele. – Cf. it. fionco.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fungă sf [At: CADE / Pl: ~ngi / E: ns cf it fionco] Parâmă a unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei vele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*FUNGĂ (pl. -gi) sf. ⛵ Frînghie ce trage sus o pînză, un felinar, etc. [it. fionco].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FUNGĂ s.f. (Mar.) Parîmă, frînghie pentru ridicarea velei la catarg. [Cf. it. fionco].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUNGĂ s. f. parâmă pentru ridicarea velei la catarg. (după it. fionco)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fúngă, V. fundă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fúndă și (Munt.) fúntă f., pl. e (ngr. funda [scris fúnta], moț, cĭucure, d. turc funda, tufiș). Fĭonc. Mar. (fundă). Frînghia care susține o amtenă saŭ rîdică o pînză (și fungă, pl. ĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fungă (parâmă) s. f., g.-d. art. fungii; pl. fungi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fungă (parâmă) s. f., g.-d. art. fungii; pl. fungi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fungă (parâmă) s. f., g.-d. art. fungii; pl. fungi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F47) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fungă, fungisubstantiv feminin
- 1. Parâmă din grupul manevrelor curente ale unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei vele. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- fionco DEX '09 DEX '98 DN