O definiție pentru gentiliciu (nume)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GENTILICIU I. adj., s. n. (nume) de familie, de neam, care se intercala între prenume și poreclă, constituind semnul cetățeniei romane. II. adj. care aparține gintei romane. (< lat. gentilicius, fr. gentilice)
Intrare: gentiliciu (nume)
gentiliciu1 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
gentiliciu, gentiliciisubstantiv neutru
- 1. Nume de familie, de neam, care se intercala între prenume și poreclă, constituind semnul cetățeniei romane. MDN '00
etimologie:
- gentilicius MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.