6 definiții pentru gigantostraceu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
gigantostracee sf [At: DN3 / Pl: ~ / E: fr gigantostracées] 1 (Lpl) Ordin de crustacee gigantice, care au apărut la sfârșitul silurianului și au trăit până la sfârșitul erei paleozoice. 2 Crustaceu din ordinul gigantostraceelor (1).
GIGANTOSTRACEE s.n. pl. Ordin de crustacee gigantice, care au apărut la sfîrșitul silurianului și au trăit pînă la sfîrșitul erei paleozoice; (la sg.) crustaceu din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. gigantostraceu. / < fr. gigantostracées, cf. gr. gigas – uriaș, ostrakon – carcasă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GIGANTOSTRACEE s. n. pl. ordin de crustacee gigantice, de la sfârșitul silurianului până la sfărșitul erei paleozoice. (< fr. gigantostracées)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gigantostraceu (desp. -tos-tra-/-to-stra-) s. n., art. gigantostraceul; pl. gigantostracee
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!gigantostraceu (-tos-tra-/-to-stra-) s. n., art. gigantostraceul; pl. gigantostracee
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gigantostraceu s. n. (sil. mf. -stra-), art. gigantostraceul; pl. gigantostracee.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -tos-tra-ceu, -to-stra-ceu
| substantiv neutru (N43) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
gigantostraceu, gigantostraceesubstantiv neutru
- 1. Ordin de crustacee gigantice, care au apărut la sfârșitul silurianului și au trăit până la sfârșitul erei paleozoice. DN
- 1.1. Crustaceu din acest ordin. DN
-
etimologie:
- gigantostracées DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.