giro- [At: DN³ / E: fr gyro~] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Cerc. 2 Rotativ.

GIRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [Var. gir-. / < fr. gyro-, cf. gr. gyros].

GIRO- elem. gir²(o)-.

GIR²(O)-, -GIR, -GIRIE elem. „cerc, rotire, rotativ”, „girus”. (< fr. gyr/o/-, -gyre, -gyrie, cf. gr. gyros, învârtitură)

gir²- vz giro-

GIR- v. giro-.

-GIR Element secund de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [< fr. -gyre].

-GIRIE elem. gir²(o)-.

GIRO- „cerc, roată, girus anatomic, circular, giratoriu”. ◊ gr. gyros „cerc, roată, inel” > fr. gyro-, engl. id., germ. id. > rom. giro-. □ ~ceras (v. -ceras), s. m., moluscă cefalopodă fosilă nautiloidee din devonian, cu cochilie curbată, ornamentată cu coaste; ~clinometru (v. clino-, v. -metru₁), s. n., aparat giroscopic care indică înclinarea laterală a avionului; ~dactili (v. -dactil), s. m. pl., viermi vivipari paraziți pe suprafața corpului și pe branhiile peștilor dulcicoli, salmastricoli și marini; ~edru (v. -edru), s. n., formă cristalografică simplă din sistemul cubic; ~ide (v. -id), s. f. pl., axe de simetrie complexe, întîlnite la unele forme cristalografice, care pot fi puse în evidență prin combinarea a două operații simple de simetrie; ~metru (v. metru₁), s. n., instrument pentru determinarea vitezei de rotație a avionului; ~scop (v. -scop), s. n., 1. Aparat care, antrenat de o mișcare de rotație în jurul uneia dintre axele de simetrie, se poate deplasa astfel încît să nu modifice direcția axei sale de rotație. 2. Dispozitiv care asigură stabilitatea și orientarea în spațiu a unui avion sau a unui submarin; ~stat (v. -stat), s. n., corp solid care posedă o mișcare de rotație în jurul axei sale.

GIR-, v. GIRO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a girusurilor cerebrale; ~encefal (v. -encefal), s. n., creier a cărui suprafață prezintă circumvoluții.^[1]

-GIR „care rotește, rotativ, circular, răsucit”. ◊ gr. gyros „inel, cerc” > fr. -gyre, engl. id., it. -giro > rom. -gir.

-GIRIE „rotire, rotație, răsucire”. ◊ gr. gyros „roată, cerc” > fr. -gyrie > rom. -girie.